Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Asta seara mergand dupa mult timp cu tramvaiul, am dat peste un lautar dornic sa cante pentru mine cred ca si o noapte intreaga. Recunosc ca i-am dat bani, caci nu ma pot abtine. E ca o boala! Cand sunetele acordeonului incep sa iasa, ma topesc top. Daca tiganul respectiv, mai si zice ceva din gura, simt ca ma furnica tot corpul. O fi spiritul artistic? Sau poate am fost intr-o viata anteruoara vreun “alt fel de artist”, care nu pleca decat ultimul din carcimi si mereu cu lautarii dupa el? Nu stiu daca e bine sa incurajez acest fel de “ajutor” pentru acesti muzicieni ambulanti, insa dupa cum vedeti nu ma pot impotrivi. Noroc ca nu mai merg la fel de des cu mijloacele de transport in comun, ca faceam gaura serioasa in bugetul familiei.
Voua nu va plac cantaretii ambulanti din acordeon? Nu credeti ca ar trebui angajati de primarie sa dea culoare acestui oras poate un pic cam gri? Eu cred ca da! Si supralicitez, Cititi mai multe…»

Sal’tare
Stiu ca poate unii dintre voi o stiti pe Kidha si ca poate o cititi des. Insa uite ca eu de abia acum 2 saptamani am descoperit-o. Acum oadat cu “schimbarea casutei” pe “.ro” parca a inceput sa imi mai placa sa mai blogaresc. dar hai ca ma departez de la subiect. Vorbeam de fata asta frumosa. Are placerea de a scrie mult, frumos si clar. Sigur ca facand SNSPA-ul, dupa cum scrie in profilul dumneaei pe blogpot le are cu “legatul cuvintelor” bine de tot. Insa o face asa frumos ca un tovaras cu care bei un pahar de vin.
Sigur ca vaznd pe la ea si pe unde mai scrie (adica pe la Mihai Morar si pe RoCultura) o suspectez de activitate jurnalistica inca de mai demult. Cititi mai multe…»

Sal’tare
Ieri in zi de Duminica am avut chef sa imi revad copilaria prin ochii de matur de acum. Asa ca pe undeva prin apropierea Bucurestiului, in locul pe care l-am numit toata copilaria “la tara”, mi-am luat fata de mana si am pornit la plimbare. Ciudat sa vezi ca toate lucrurile sunt normale si nu extrem de mari extrem de inalte sau in unele cazuri infricosatoare. Ce sa ii faci, pe vremea aceea si inaltimea mea era mai mica, dar parca si casele si curtile erau mai mici. Azi cand “palatele” sunt la moda nu mai avem simtzul lucrurilor marunte. Nu mai suntem adeptii vorbei vechi: ESENTELE TARI SE TIN IN STICLUTZE MICI! Preferam mereu “clondirele” mari cu “apa de ploaie”.
Cititi mai multe…»

Sal’tare
V-am zis acum vreo 2 posturi ca m-am facut mare si acum sunt artistu.ro, insa tot pe serverul celor de la VOCE.RO. Asa ca nu am putut rata intalnirtea VOCILOR de sambata. Ne-am vazut intr-un restaurant de pe la Herastrau. M-am simtit ca la job in Bragadiru, cand RENELu’ ne-a taiat curentu’! Si a venit tanti ospataritza sa faca nota cu un pix, cu o hartie si a inceput sa se uite pe masa sa vada ce am baut si ami poi sa isi aduca aminte ce a mai adus. FUNNY faza! Si totusi restaurantul se vrea de fitze! Nici macar un UPS pentru amaratul ala de calculator pe care tin evidentza bauturilor si a mancarurilor care se comanda la masa? Sunteti jenibili baieti! Dar sa strecem peste asta si sa va spun cine a fost:
Evident cei trei grei ai VOCII si cei care au inceput “nebunia” asta frumoasa. Cristi Greger, Alex Nistor “Groovey” si Alex Negrea “Buddha”. Cititi mai multe…»

Sal’tare
E sambata si probabil orice om, in week-end, parca viseaza mai mult decat oricand. De vina probabil mai e si berea si starea de relaxare. Insa cateodata ma suprinde ca suntem ca niste mici “Alice in tara minunilor”. Dam iama in borcanul cu naivitate si ne jucam ca nebunii. NU zic ca e totalmente rea ideea, ca doar “copii” din noi ne dau farmec in viata, insa cred ca unora dintre noi ne place atat de mult starea de “kinder” incat uitam sa ne dezbracam de ea dupa ce am folosit-o si ne afecteaza (evident in rau). Pai si care ar fi solutia? Cititi mai multe…»