Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Imi aduc aminte acum 4 ani cand am iesit pentru prima si singura data din Romania si am aterizat in Olanda m-am simtit de parca as fi aterizat pe o planeta straina. Si nu stiu daca era atat diferenta de lux sau de eficacitate a transporturilor sau a organizarii urabane, cat era o educatie a celor care convietuiau acolo. Sunt ferm convins ca oamenii aia la inceput nu au putut fi educati cu vorba buna, ci doar cu “biciul”. Insa urmatoarea generatie nu a mai resimtit “biciul” ca pe o “pedeapsa”, ci ca pe o normalitate, pentru ca au trait cu “biciul” langa ei.
Sigur ca roman fiind acolo si vazand canalele alea, nu poti sa nu te gandesti la mandra nostra Dambovita pe care s-ar putea face usor niste “piete plutitoiare” sau niste case de lux plutitoare. Si noi nu am avea doar niste canale amarate. Noi am avea la dispozitie o salba superba de lacuri in jurul Bucurestiului, am avea la dispozitie un lac imens de acumulare ca Lacul Morii, am avea posibilitatea crearii unor plaje superbe pe lacuri ca Plumbuita sau Fundeni, dar suntem tampiti si lenesi.
Probabil va intrebati de unde si pana unde m-a apucat dorul de Olanda. Uite de la articolul asta – Amsterdam, Venetia cu biciclete!
Auleooo, apropo de biciclete. Cred ca am face mare treaba cu niste “biciclete taxi” la ore de maxim trafic. Nu de alta dar eu as prefera un “taxi bicicleta”, cu care sa stiu sigur ca ajung de la Lujerului la Universitate in juma’ de ora, decat un taxi autoturism in care sa stau cu frica in san ca pot face si o ora juma pana acolo, daca gasesc niste blocaje in trafic pe la Apaca sau Eroilor.
Sa va mai povestesc despre autostrazile lor? Despre orele de dimineata la care plecau muuulti cu masinile si mergeau cu 30 km/h, dar nici unul nu claxona si nici nu depasea coloana pe contrasens, ci mergeau cu 30 km/h pana la servici, stiind clar ca daca nu incalca regulile vor ajunge toti la servici in timpul stabilit.
Stiu ca par un baiat care doarme si viseaza frumos, insa asta este realitatea DE ACOLO!
Andrei…
KIP IN TACI

In vremurile in care canalizarea nu era inca la “moda”, o englezoiaca urma sa viziteze Germania. Avea o camera rezervata la o pensiune proprietatea familiei directorului scolii din localitate. Englezoaica era preocupata de viitoarea sa camera, daca avea WC (in
engleza Water Closet). I-a scris o scrisoare directorului scolii, intrebandu-l daca este sau nu WC. Directorul, care nu era un bun vorbitor al limbii engleze l-a intrebat pe preotul din localitate daca stia ce inseamna WC. In final dupa ce acestia 2 au cantarit ce ar putea sa insemne aceste 2 litere, au concluzionat ca se refera la capela (Wayside Chapel). Deci au conchis ei, doamna se interesa daca capela era sau nu. aproape de pensiune. Directorul i-a trimis distinsei doamne urmatorul raspuns.

Stimata Doamna,
Cu deosebita placere va anunt ca WC-ul este situat la 9 mile de pensiune, in inima unei paduri de brad deosebite. Are o capacitate de 200 de persoane si este deschisa numai duminica si joia. Deoarece pe perioada verii este aglomeratie, va sugerez sa veniti devreme, cu toate ca este suficient loc de stat in picioare. Stiu ca aceasta situatie e cam neplacuta mai ales daca nu avetzi obiceiul sa mergeti regulat. Va spun ceva ce v-ar putea interesa

• Acolo s-a intalnit prima data fiica mea cu sotul ei. Si tot acolo si-au facut si cununia religioasa. Imi amintesc ce goana dupa locuri era. Cate 10 oameni pe un singur loc. A fost extraordinar sa vezi expresiile de pe fetele lor

Va veti bucura probabil sa aflati ca multi oameni isi aduc cu ei pranzul si raman acolo dupa amiezele . Acustica este impresionanta,
putand fi auzite chiar si cele mai delicate sunete. Cea mai noua achizitie este clopotul care suna de fiecare data cand intra cineva. Sotia mea a fost bolnava, asa ca nu a mai mers acolo de multa vreme. Peste cateva zile se implineste un an de cand a fost ultima data la WC, lucru care, fireste, ii provoaca mare suferinta. Voi fi incantat sa va rezerv cel mai bun loc, astfel incat sa fiti vazuta de toata lumea.
Mai mult, astept cu nerabdare sa va conduc chiar eu insumi acolo.
Cu stima si respect,
Directorul scolii…

(Mersi Elena)

Sal’tare
(Image source Old Postcards)
Astazi am de gand sa termin plimbarea prin judetul Ialomita. In prima parte am ajuns cu povestile pana in comuna Ion Roata. De aici mergem in Balaciu, despre care descoperim in pagina de prezentare Balaciu.Go.Ro povesti interesante. Si mi-a placut ca am gasit de unde i se trage numele comunei care incepe imediat la iesirea din urzieni, Manasia – de la boierul Manasia din Garbovi. Balaciu are oameni harnici si descurcareti. De aia ii lauda si Gazeta de Sud-Est punandu-le stampila de KM 0 al Sapardului in Ialomita. Si mai mult, in partea dreapta a site-ului puteti observa mai multe bannere de prezentare cu site-uri ale diferitelor comune sau orase din IL (Urziceni, Perieti, Cazanesti, etc).
La Alexeni in iarna lui 2007 Berceanu arunca o bomba – Aeroport (si unii au adaugat “pentru cursele low-cost”. Dar in scurt timp s-a dovedit ca nu era decat o vorba aruncata pentru cresterea artificiala a preturilor pentru terenurile din zona sau o gafa prostesca. Pana una alta cei din Alexeni au ramas doar cu biserica Sf Nicolae atestata din 1431, ca sistem de referinta si cu visul ca poate la un moment dat se va face ceva “productiv” pe locul acesta. Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Sursa imaginii Bebe.Md)
Bag seama ca din toamna incoace a fost ceva in aer. Apar gravidutele in cercul cunoscutilor mei, mai ceva ca ciupercile dupa ploaie. Sau poate ne-a ajuns si noua (acestei generatii numita de unii X), “sfoara la par” si incepem sa ne gandim la familie, la copii si alte d’astea. Dar sa nu ma lungesc aiurea. Azi am venit sa va vorbesc despre cum vad eu “activitatea lu’ bebe” dupa ce se va naste. Pana cand isi va tine capsorul singur, e clar ca nu ne vom putea deplasa cu el prea tare, decat cu masina de ici colo. Insa dupa ce va reusi sa isi tina bine de tot singur capsorul, noi vrem sa il luam in hamul acela in care il tii ca pe un ruscac in fata si sa il ducem la plimbari. Nu trasee lungi si nici prea periculoase – maxim o ora sau 2 pe la poalele muntilor in aer curat sau la mare pe plaja de pe la 8-8.30 pana pe la 9.30-10 sau la padure pur si simplu. Multi dintre cunoscuti care au auzit lucrurile astea spuse de noi s-au speriat si au zis ca astea nu sunt cele domestice ganduri si ca ar trebui sa ne razgandim. Ca cica e periculos si ca ii poate afecta sanatatea. MA LASATI-MA! Cititi mai multe…»

Sal’tare
La sfarsitul acestui an implinesc 3 anisori de cand scriu cuvinte in ON-LINE. Si dupa tot felul de experiente mai mult sau mai putin reusite cred ca voi purcede pe drumul promovarii culturii. Inca nu stiu cum va arata acel colt de on-line in care o voi promova, insa incerc sa va obisnuiesc prin cateva articole intr-o noua categorie numita PURTAM CULTURA!
De unde totusi atractia asta a mea pe drumul cultural, in conditiile in care eu sunt un inginer de profesie? Pai cred ca asa cum li se intampla multora din politehnisti, ne saturam de logica si rigurozitatea ingineriei si cautam “scapari sau evadari”. Si uite ca o carte, revista sau blog literar citite, ne fac sa visam. Asa s-a intamplat si la mine, de prin anul doi de facultate cand am intrat intr-o organizatie non-guvernamentala ce avea profil cultural si am inceput sa scriu la o revista de cultura. De la textele mele de atunci, care semanau mai degraba cu compunerile unui copil de clasa a 9-a si pana acum, am tot slefuit la ceea ce vedeti zilnic scris pe aici. Doar ca facand blogul m-am pierdut in subiecte. Unele tratate frumos, dar rare si parca prea putin stralucitoare. Si cred ca s-a intamplat asa pentru ca facand un blog personal cu pareri despre ORICE, ai plaja mare de alegere, dar si riscul de pierdere in derizoriu e la fel de mare. Drept pentru care am zis sa revin la matca “originara” si sa va prezint subiecte culturale.
De ce cultura? Pentru ca desi unii spun ca nu face nici rating, nici trafic si nici bani, eu sunt ferm convins ca le face, doar ca trebuie sa ai ambitie sa scrii despre ea constant, sa fii pasionat de ea si sa iti placa sa o gusti.
De ce cred eu ca voi putea “prezenta” mai bine decat altii? Pentru ca am un stil aparte, un pic funny si mai ales usor de “consumat”. Pentru ca asta e modul in care putem promova CULTURA si mai ales modul in care o putem “oferi” si altora. Si daca tot v-am aburit pe marginea subiectului, hai sa va dau si o mostra de “PROMOTION”. Stiu ca “subiectul” de mai jos e un pic cam vechi, insa cum si eu am aflat de el de abia acum sunt ferm convins ca mai sunt si altii ca mine, care vor afla acum de Oana Catalina Chita, o cantareata pe care vest europenii o compara cu EDITH PIAF. Inainte de a mai zice ceva despre ea o sa va rog sa dati PLAY, Cititi mai multe…»