Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
(Sursa imaginii – Radio 3 Net via Ionut Pepenar)
LATER EDIT: Si totusi ceva povestitori, in afara celor de care am amintit eu, uite ca mai sunt – Lista Dojolinei! Deci realitatea nu e chiara sa de albastra!)
DA, stiu ca recunosteti replica din FILANTROPICA, insa nu despre film vreau sa va spun ci despre altceva. Despre lipsa a POVESTILOR si mai ales a POVESTITORILOR in blogosfera. Urlam toti ca blogosfera, desi e o voce impresionanta in media de azi, nu face bani ca in vest. Asa ca facem conferinte peste conferinte si ne certam aiurea in loc sa vedem problema clara – NE LIPSESC POVESTILE CARE SA ATRAGA. Si nu ma refer la cele BOOMBASTICE, gen tabloid, care sa atraga lumea buluc, ci la povestirile intr-adevar interesante, cu continut, cu argumente si mai ales cu feed-back. Si o sa va dau si exemple de cateva care exista deja, dar care-s putine, in conditiile in care numarul blogurilor la noi a ajuns la vreo 30 si ceva de mii.

• Uite, imi plac povestile motivationale ale lui Bobby sau ale lui Adi Soare. De ce? Pentru ca ei stiu sa vorbeasca despre blogging, asa cum stie Bogdana Butnar sa vorbeasca despre publicitate – SIMPLU FRATE. Ca la copiii mici! Se ia un mar si o para. Daca vindem marul si facem campanie pentru para o sa avem… bla, bla, bla! Si astea sunt exemple care ti se intiparesc adanc in creier, pentru ca sunt diferite si mai ales USOR DE FILTRAT!

Cititi mai multe…»

Sal’tare
Revin la Predeal, dupa ce acum cateva zile v-am plimbat pe la Garbova si Susai. Asa ca, rucsacul in spate si hai sa o luam la picior catre cabana Trei Brazi. Stiu ca drumul pana acolo poate fi facut si cu masina, insa cei 5 km de plimbare sunt unii mai mult decat placuti. Iar daca alegeti sa faceti plimbarile de care va spun eu aici iarna, credeti-ma ca padurea aia parca scufundata in zapada, va va oferi o amintire de nesters. Eu imi aduc aminte si acum acea excursie de acum 20 de ani. E adevarat ca si locul arata altfel, insa Slava Domnului padurea acea exista inca si privelistile acelea nu au fugit nicaieri. Dupa vreo ora de mers puteti alege sa stati aici sa vedeti privelistea sau sa mergeti la Poiana Secuilor. Parintii mei imi aduc mereu aminte de faptul ca Poiana Secuilor si zona adiacenta muntelui Postavaru e unul din locurile dragi din excursia lor dupa nunta. Cica erau niste paturi naspa pe vremuri si in puteai da acolo si peste ceva purici sau carii. Insa acum ambele cabane (Trei Brazi si Poiana Secuilor) sunt renovate si se poate sta linistit. Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Sursa imaginii Lux Design)
Nu mai incep cu clasicul IMI PLACE RITMUL MAHALALEI, dar nu pot sa nu observ placerea si un anumit ritual cu care intampina toate momentele de sarbatoare asemanator cu cel taranesc, dar adaptat si pervertit la valorile sau non-valorile urbanului. Seamana intru-catva cu reactiile taranului si pofta lui de a se distra. Cu felul sau de a se pregati inainte de un moment festiv pe care il asteapta si pentru care se pregateste. Si la fel ca si la dragii tarani si mahalagii simt nevoia comunicarii si dorinta colectivitatii. Iar daca vreun vecin sau cunoscut se nimereste sa treaca pe la ei, il adopta si il includ rapid in colectivitatea lor. Lucru care in aglomerarea urbana nu se intampla foarte usor, pentru ca acolo parca se dezvolta si se mentine un fel de refuz violent de a include noul sau noii.
Acum recitind cuvintele de mai sus imi dau seama ca tabloul pictat mai sus e unul pestrit si in culori vii, pe alocuri chiar tipatoare. Insa chiar asa e in realitate si e placut.
Ca sa nu ziceti ca de cand fac PORTART mi-am luat aere de mare “culturist” si ca nu imi mai puteti ajunge la nas nici cu prajina, uite ce va ofer ca “muzica tematica” la ceea ce ati citit mai sus Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Sursa imaginii – Calificativ.Ro)
Despre tanti INDEPENDENTA e vorba in propozitie. Si desi, cand ne gandim la momentul ACELA, spunem mereu ca INDEPENDENTA va fi un deziderat la care nu vom renunta prea usor, atunci cand vine momentul suntem cei mai speriati de pe lume si il luam pe NU in brate, argumentand ca independenta nu va face decat sa ii strice si ca ei vor alege mereu drumul cel rau si solutiile cele mai usoare. Nu le dam nicioadata prezumtia alegerii corecte, pentru ca stim din experienta proprie, ca atunci cand aveam libertatea de a alege, faceam cele mai mari tampenii.
Si totusi cred ca e un pic mai complicata treaba asta cu INDEPENDENTA si cu LIBERTATEA DE A ALEGE. Ea trebuie oferita copilului inca de mic. E adevarat ca e un risc mare asumat, insa cu cat o experimenteaza de devreme e cu atat mai bine. Am vazut si am auzit exemple pe la cei care au copii si care inca de mici, de cand incep sa mearga, ii lasa sa experimenteze tot ce cred de cuviinta, dar cu supraveghere de departe, in asa fel incat ei sa nu se prinda ca sunt “in vizor”. Mai apoi cand se fac mai maricei, ar trebui sa ii ducem la gradinita si sa incercam sa ii obisnuim cu activitati si extrascolare, impreuna cu cei de acolo. De ce? Pentru ca tipul asta de activitati, le dezvolta capacitatea de a relationa si de a forma sau de a se alatura unui grup. Iar faptul ca apartine acelui grup, ii ofera sentimentul de libertate si de independenta de familie. Pentru ca de multe ori copiii se simt sufocati de dragostea si afectiunea cu care ii inconjoara familia. Iar daca formarea lor de la varste fragede va fi asa, cu siguranta experienta comunicarii de acum il va ajuta enorm sa se dezvolte si sa priveasca cu alti ochi lumea din jur.
Pai si daca stiu lucrurile astea deja, de ce imi mai e frica de viitor? Pentru ca avem cu totii un talent sa uitam, ceva de speriat. Iar acest articol nu este decat un memento pentru “vremea aceea”. Sper sa imi sune telefonul si sa ma anunte!
La final, in cinstea faptului ca imbatranesc, ma ramolesc si devin din ce in ce mai putin flexibil la nou, imi dedic aceasta melodie “naspa” Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Sursa imaginii – Lumea lui Clement)
Hai ca incep sa imi reintru in mana cu “producerea” zambetelor vostre pentru uikendul ce urmeaza. Si pentru ca le-am pus intr-o ordine dezordonata in titlu, tot asa le voi prezenta si le voi pune numare pe tricouri, ca sa nu le incurcati! (Ii organizez ca la handbal)

1. Centru – Il punem pe unul din baietii de la Happy Fish pentru acesta lectie superba de limba spaniola!
2. Inter stanga – Pe Vivi Floricica. De ce? Pai pentru ca era in copilarie o buna actrita si pentru ca acum scrie asa de fain la Daily Cotcodac! (P.S. Oare talentele “artistice” i-or fi ramas? Oare il convinge si pe mandrul ei, la fel de repede ca pe tatal ei?)

Cititi mai multe…»