Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Azi vreau sa va povestesc cum se intampla la mine “scrierea” articolelor. E (daca vreti!) ca atunci cand faci dragoste!

• Incep cu o “cina” romatica, tradusa prin cautarea si/sau documentarea subiectului. Si daca vorbim despre Jurnal de tatic sau Jurnal de Romania, “cina” dureaza cam mult, cand subiectele sunt mai ample. Rade mandra-mea de mine mereu cand scriu articole de genul asta, spunand ca “sunt cam infometat”
• Dupa care trec la desert si “un pahar de lichid digestiv”. Adica incep sa concep o schema in care sa pun informatiile sau linkurile gasite! Nu e intotdeauna usor… asa cum nici prajiturile si nici vinurile nu sunt intotdeauna “usoare”
• Si uite ca am trecut si de desert si de “digestiv” si creste in mine “dorinta de sex“. Asa ca incep sa-mi “dezbrac” mandra, pentru placerile carnale, pentru sexul nebun. Adica incep sa scriu textu ma, perversilor, nu va mai uitati asa stramb la mine! Si intru intr-un fel de “transa”, sunt la preludiu. Ma trec fiori si parca sunt parte a actiunii despre care scriu. De exemplu daca scriu despre munte, parca aud vantul sus pe crestele muntilor sau daca scriu despre Matei, parca il simt cum se joaca cu nasturii mei de la camasa sau cum ma trage de nas (De aici si comparatia (recunosc un pic fortata), cu nenea Jules Verne! Pentru ca se spune, ca atunci cand scria despre Polul Nord in mijlocul verii, atat de tare se transpunea in actiunea aceea, incat statea imbracat cu pulover si caciula in cap!)
• Si asa cum se intampla si cand faci dragoste, la unele texte “orgasmul” tine mai mult sau mai putin. Orgasmul e punctul culminant. E acea chestie pe care dupa ce o citesti tu “mai draga cititorule” si zici:
  

  BA, FI’R'AS “ALBASTRU”

  sau

  SA-MI BAG (ce ai tu la indemana), DACA MA GANDEAM LA FAZA ASTA! s.a.m.d.

• Dupa care evident vine postludiul sau “tigara de dupa”. Adica un fel de MORALA, cum e la fabula sau un gand si o idee vis-a-vis de “tot actul artistic”. Cum faci si la SEX
  

  “Ti-a placut draga noua schema de am incercat-o si crema cu care ti-am facut masajul? Asa-i ca nu te asteptai?” “Da IUBI ai fost magistral asta seara!”

Cam asa e la mine cu scrisul. Acu’ sa vedem cati dintre cei care cititi, imi veti spune ca sunt “un pic obsedat”, daca nu chiar “un pic mai mult”! Sau poate ca “artistului” din mine ii va fi scuzata “obsesia”, prin frumusetea tabloului “pictat” mai sus! WILL SEE!
(Sursele imaginilor Poeziile Andreei & Alina Stanciu)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
V-am mai spus ca am unul din cumnati care e de loc din Govora si de patru ani de cand ma cunosc cu mandruta am tot avut sansa sa ajung pe caolo de multe ori. Si v-am mai spus si pe aici, ca ceea ce mi-a fost dat sa vad atunci cand am vizitat-o a fost un fel de “fantoma cuminte”. Adica hotelurile vechi, urmele unora din baile vechi, aleile pietruite sau punctele de belvedere invechite iti spun ca a fost candva o statiune animata si cautata, insa acum nu pare decat un orasel provincial peste care s-a asezat intr-un strat gros praful uitarii si care pare ca nu prea mai are vreun viitor.
Daca insa ne luam dupa prezentarea gasita pe net la Baile Govora, asta ne arata o Govora renovata si parca ne indeamna inima sa “zburam” pana acolo. Nu mai zic de site-ul primariei Govora, care nu se mai opreste din laude. Si totusi la Govora “MAI E MULT PANA DEPARTE”. Sigur ca promisiuni din partea administratiei, imi zice cumnata-meu ca sunt multe. Nu mai zic de proiecte si idei, care abunda peste tot acolo. Problema e ca toate intentiile bune se impiedica mereu la capitolul FONDURI.
De ce mi-ar placea muuult ca aceasta statiune sa devina una cautata? Pentru ca are in jur prea multe obiective turistice (1 2 3) si e pacat, mare pacat. Plus ca sunt satul ca atunci cand zice cineva munte sau zona turistica, sa ne vina tuturor in cap Valea Prahovei. Si poate usor usor s-ar trezi la realitate si ministerul turismului si si-ar da seama ca Oltenia Turistica e o perla inca neslefuita din care se pot scoate niste bani frumosi fara prea mare efort! Gata aici am terminat cu “off-ul meu” de azi si trec la “plimbaretzi”!
Primul “blog plimbaretz” este Nomadic Life. Stiti ce m-a atras la ei, placerea si onestitatea cu care scriu despre PLIMBARE. Pentru ca m-am saturat de toti agaricii care cred ca a scrie despre turism nu se poate decat facand reclama la un serviciu sau unei locatii. Si evident ca facand RECLAMA, dispare total obiectivitatea si dorinta de a-mi oferi mie clientului cele mai avantajoase metode de a-mi face o excursie. Ei nu arunca decat cate un link discret cu ceva ieftin. SI ca sa nu ziceti ca vorbesc aiurea uite scurt trei articole dintre ultimele care vin sa intareasca spusele mele: Hornitsa, Istanbul si Tramvaiul belgian.
Cel de-al doilea blog e Drum Liber. Pe el inca nu l-am “descusut” destul, insa postarea asta despre Conacul Apafi si Top 300 obiective Romania, din care ma pot lauda ca am “atins” si eu vreo 50, m-au facut sa ma abonez la posturile lor si sa sper ca voi avea parte de surprize mai mult decat placute!
Week-end placut va urez! Pe mine ma gasiti in uikend in capitala fostului judet Romanati!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Bag seama ca ritmul de viata din ultimul timp mi-a cam furat spiritul e observatie si nu mi-am dat seama cand a trecut pe langa mine o leapsa de la Roxanica. Asa ca imi pun acum cenusa in cap, imi cer iertare si purced la a raspunde acelor frumoase intrebari:

Cat timp din viata personala expui scriind un blog?

Imi aduc aminte ca la inceput aveam postari din alea funny sau cu povestiri despre munte sau pe teme sociale de cate 1000-1500 de cuvinte care imi luau de la 2 pana pe la 4 ore. Si dupa aia vreo 2 zile tot mai intram sa mai schimb sau sa mai rectific cate ceva la ele, pret de o ora pe zi. Insa in principiu acum incerc sa reduc “ostilitatile” la o ora, maxim o oara si jumatate, pentru ca sunt multe de facut: job, familie si altele.

Cu ce iti dauneaza blogul?

De daunat nu pot sa spun ca imi dauneaza. Doar ca din cand in cand ma intristeaza faptul ca unii nu pot vedea dincolo de varful nasului sau ca nu pot intelege ca LIBERTATEA lor nu se termina acolo unde vor muschii lor, ci acolo unde incepe spatiul “intim” al celuilalt.

Cu ce te ajuta blogul?

Experienta de viata, socializare, premii, sanse… si sper eu ca viitorul sa imi ofere si alte surprize placute!

Ce reactii permiti?

Tot ce se afla in limita bunului simt.
Cer iertare fata draga si cu prima ocazie cand ne vdm dau o berica!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare

• Iote cum un twit intamplator vazut de dimineata la Zoso, m-a facut fan al unei fete care scrie tare fain. Raluca Hritcu e numele ei si m-a cucerit in priam faza cu aceasta minune de text:

  El a zis aşa: Marea greşeală pe care o fac dascălii în educaţia tinerilor e că le spun adesea- Uitaţi-vă bine în stânga şi în dreapta voastră. Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Majoritatea însă vor rămâne mediocri. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul.
  Adevărul este însă altul. Lor trebuie să le fie spus: Uitaţi-vă bine în oglindă! Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul

  Intreaga postare o gasiti aici – Cu cine concurezi!
  Dupa care ca un copil care a descoperit un sipet interzis, am “sapat” mai adanc. Si uite ca tot cu gandul la ace Olanda vazuta acum 5 ani am intrat si am citit si vreo 5 din textele din categoria Olanda. Si dupa aceea m-am intrebat:

  MA DA’ DE UNDE STIE FATA ASTA SA SCRIEA SA FRUMOS? CE O FACE SI CU CE SE OCUPA EA? Si am aflat! Sper sa va placa si voua la fel de mult ca si mie! La mine si-a facut de azi loc in READER!

Asaaa! Acu sa treceam la nenea. Insa inaite o sa va spun o poveste. Eram prin facultate cand am auzit prima oara de “merchandiser” si am tras concluzia ca ala e jobu’ prin care respectivul se duce si pune marfa pe rafturi. La vremea respectiva imi spuneam:

Mare job frate! Auzi aranjator de marfa!

Sigur ca reactia era corecta in conditiile in care dadusem numa’ peste petarde de agenti care faceau merchandising. Dupa care uite ca citind pe net sau in diverse carti de management / marketing a aflat ca aranjarea asta e aproape o “stiinta” – FMCG. Asa ca mi-am schimbat usor, usor parerea despre acest tip de job. Iar mai nou l-am gasit pe Facebook pe Ionut Ciobanu si blogul lui TriConsultance. Ma suna interesant tot ce scrie el acolo. Dar ce imi place cel mai mult e faptul ca pot descoperi capcane in care sa nu cad, pentru ca piata e plina de asa ceva acum!

P.S. Desi pare, acesta nu este un post platit. Mi s-a facut doar dor de mai umbla prin blogosfera!
(Sursele imaginilor Simplul Gand si WikiSpaces)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De unde, pana unde?
Pai uite anunt vazut de dmineata pe TWITTER:

RT @Bdebucurestean: De 30 de minute, @arhi e fericitul tata al unei fetite de 3,4 kg. Sa-i traiasca!

In rest, in afara de obisnuitele urari de bine (SA-TI TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI MEREU ZAMBITOARE!), care se spun de obicei mai adaug…

• Fiti calmi si cresteti-va copilul asa cum simtiti!
• Libertatea sa si dreptul la “alegere” e cel mai frumos cadou pe care i-l puteti face!
• si (nu in ultimul rand) Uita de cuvantul LIBERTATILE VOASTRE sau PLACERILE VOASTRE, macar pana face ea un anisor sau 2 si veti vedea ca “efortul” va va fi rasplatit!

P.S. Asta e un fel de MULTUMESC MULT la acel gest frumos pe care l-a facut el!
(Sursele imaginilor Sorina Lukacs & Stealth Settings)
Andrei
KIP IN TACI