Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare

• Iote cum un twit intamplator vazut de dimineata la Zoso, m-a facut fan al unei fete care scrie tare fain. Raluca Hritcu e numele ei si m-a cucerit in priam faza cu aceasta minune de text:

  El a zis aşa: Marea greşeală pe care o fac dascălii în educaţia tinerilor e că le spun adesea- Uitaţi-vă bine în stânga şi în dreapta voastră. Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Majoritatea însă vor rămâne mediocri. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul.
  Adevărul este însă altul. Lor trebuie să le fie spus: Uitaţi-vă bine în oglindă! Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul

  Intreaga postare o gasiti aici – Cu cine concurezi!
  Dupa care ca un copil care a descoperit un sipet interzis, am “sapat” mai adanc. Si uite ca tot cu gandul la ace Olanda vazuta acum 5 ani am intrat si am citit si vreo 5 din textele din categoria Olanda. Si dupa aceea m-am intrebat:

  MA DA’ DE UNDE STIE FATA ASTA SA SCRIEA SA FRUMOS? CE O FACE SI CU CE SE OCUPA EA? Si am aflat! Sper sa va placa si voua la fel de mult ca si mie! La mine si-a facut de azi loc in READER!

Asaaa! Acu sa treceam la nenea. Insa inaite o sa va spun o poveste. Eram prin facultate cand am auzit prima oara de “merchandiser” si am tras concluzia ca ala e jobu’ prin care respectivul se duce si pune marfa pe rafturi. La vremea respectiva imi spuneam:

Mare job frate! Auzi aranjator de marfa!

Sigur ca reactia era corecta in conditiile in care dadusem numa’ peste petarde de agenti care faceau merchandising. Dupa care uite ca citind pe net sau in diverse carti de management / marketing a aflat ca aranjarea asta e aproape o “stiinta” – FMCG. Asa ca mi-am schimbat usor, usor parerea despre acest tip de job. Iar mai nou l-am gasit pe Facebook pe Ionut Ciobanu si blogul lui TriConsultance. Ma suna interesant tot ce scrie el acolo. Dar ce imi place cel mai mult e faptul ca pot descoperi capcane in care sa nu cad, pentru ca piata e plina de asa ceva acum!

P.S. Desi pare, acesta nu este un post platit. Mi s-a facut doar dor de mai umbla prin blogosfera!
(Sursele imaginilor Simplul Gand si WikiSpaces)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De unde, pana unde?
Pai uite anunt vazut de dmineata pe TWITTER:

RT @Bdebucurestean: De 30 de minute, @arhi e fericitul tata al unei fetite de 3,4 kg. Sa-i traiasca!

In rest, in afara de obisnuitele urari de bine (SA-TI TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI MEREU ZAMBITOARE!), care se spun de obicei mai adaug…

• Fiti calmi si cresteti-va copilul asa cum simtiti!
• Libertatea sa si dreptul la “alegere” e cel mai frumos cadou pe care i-l puteti face!
• si (nu in ultimul rand) Uita de cuvantul LIBERTATILE VOASTRE sau PLACERILE VOASTRE, macar pana face ea un anisor sau 2 si veti vedea ca “efortul” va va fi rasplatit!

P.S. Asta e un fel de MULTUMESC MULT la acel gest frumos pe care l-a facut el!
(Sursele imaginilor Sorina Lukacs & Stealth Settings)
Andrei
KIP IN TACI

Salut, eu sunt Iulia si scriu pe iYli.ro. As spune ca despre dragoste si flori si vant si bauturi fine, in vorbe filtrate cu atentie uneori (dar mult prea rar) si in altele scrise doar pentru ca le simt.

• Treaba asta cu simtitul este singulara si se trage de la tot ce am facut pana in momentul in care am hotarat sa imi scriu ideile pe un blog. Am umblat prin munti, am umblat prin lume, am cunoscut oameni in diferite experiente, m-am calmat, m-am enervat, am schimbat harta si tot asa
• Pana la urma am decis ca nu poti fi cea falsa, oricate injuraturi mi-as lua si oricat de feminina ar trebui sa fiu. Ca pana la urma feminitatea sta in calitatea arderii, nu in gramada de lemne adunate
• La sfarsitul lui 2009 am initiat Proiectul #CalatorinRomania , in incercarea de a nu uita cine suntem, dincolo de fitzele occidentale, de fuga de propria tara, in care simt ca ne aruncam cu totii
• Inainte de a merge sa cunoastem orice alta tara, ar trebui sa avem habar de istoria si locurile de unde venim



• Pana si salbaticii procedeaza inca asa, nu de alta dar treaba aia cu atacul ramane in picioare oricand, iar ca natie nu ai cum sa iti aperi identitatea nationala decat daca o cunosti
• V-am scris pe Twitter folosind hashtag-ul #CalatorInRomania – cand am ajuns la Rasnov, fie ca a fost vorba de biserica saseasca sau de cetate, la Cisnadioara sau in Cetatea Fagarasului. Stiati ca la Cârţa se afla cea mai veche constructie in stil gotic din Romania, iar in Avrig gasiti resedinta de vara Brukenthal, un teritoriu minunat al carui singur ghid este reprezentat de catre paznicul ce povesteste cu dragoste istoria locului?



• Prin #CalatorInRomania vreau REcunoasterea Romaniei, in primul rand de catre locuitorii sai. Vreau sa REdescoperim istoria si glia care ne definesc. Tocmai de aceea, la Sibiu, la Targul de Craciun am stat de vorba cu oameni care au respect fata de traditiile romanesti si au realizat ca pot trai simplu
• Povestea #CalatorInRomania continua, iar pentru 2010 exista deja harta facuta. Poti face parte din poveste urmarind contul de twitter @CalatorRomania. Stiu! o mica diferenta fata de hashtag! Dar deh’, e treaba cu numarul maxim de caractere. Am nevoie de voi si de prietenia voastra pentru a continua proiectul. Pana la noi dezvaluiri, iYli va pupa pe palarie!
  Sanatate sa aveti, ca restul le facem!

Sal’tare
Astazi il am invitat la mine la poarta blogului, sa spargem seminte si sa facem posta un pet de bere un gagiu tare fain din blogosfera si pe care l-ati putut vedea de multe ori in ZAMBETELE DE VINERI! Ce are special omul asta, este “elementul SURPRIZA” al textelor sale. Nu va mai fierb si va spun ca e vorba de nebunul ala de Groparu cu un text facut special pentru mine:

• Mă duc la budă din motive evidente – să fac ce face toată lumea la budă, să mai chiulesc de la muncă şi să mă joc jocul meu cu bile pe telefonul meu pe care-l urăsc şi care mă urăşte. Şi iară mă inervez când văd că ai mei colegi nu folosesc buzduganul din dotare, deci porţălanul nu e curat.
  Mă aşez, pornesc jocul, stau 5 minute.
  Aud cum la pişoar intră un cetăţean. Ocupat? Întreabă. Hahaha! râd eu. Ţapă!
  Pişoarul şi buda – la mine-n coopeerativă – îs două chestii complect diferite, aflate în încăperi diferite.
  Aud cum cetăţeanul se pişă, aşa că mă ridic, trag apa, curăţ budescu, şi deschid uşa încheindu-mă la pantaloni tocmai când cetăţeanul – www.doingtheartwork.com – ducea la bun sfârşit aceeaşi operaţiune.
  Tot timpul când doi masculi se pişă există o oarecare tensiune în aer, fincă amândoi vorbesc, se uită unul la altul, şi ochii le fug către puţa celuilalt, să şi-o măsoare. Deci – între mine şi Mişu – tensiune.
  Mişu rupe tensiunea în timp ce se încheia la şliţ:
  - Bă, zice Mişu, am vorbit cu una; şi aia mi-o zis că io-s mai haios pe blogul meu decât eşti tu pe blogul tău!
  - Taci, mă, zic, ej nebun? Şi mie mi-o spus una odată că mă fut mai bine ca tine, deci îţi dai seama ce bază poţi pune pe ce vorbesc distrusele astea

Sper ca v-a placut ardeleanul asta fain!
(Sursele imaginilor Petreanu via Gramo si Groparu QuarkBase Profile)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
BAAAI JMECHERILOR. Azi am invitata la mine in batatura o gagica tare faina, de pe malurile Cibinului, care stie sa scrie tare fain. Si daca va zic ca e si blonda, presupun ca v-ati dat seama imediat ca e vorba de Miruna. Si uite minune de text funny ce a scos ea, azi vineri, la inceput de uikend, ca sa ne faca sa ne simtim bine si sa zambim:

O să-i spun şi eu bancuri deocheate…

• Reacţia tatălui meu la aducerea acasă a primului tânăr într-o calitate „anume” a fost demnă de premiat. Ori cu Nobelul pentru Pace, că tot se poartă, ori cu Oscarul pentru situaţii extreme. Şi să nu mai batem pasul pe loc, întrucât cauza extremităţii de situaţie e evidentă tuturor, sunt aproape convinsă. Deci tata….
  Tipul care mi-a decis al doilea X din combinaţia cromozomială şi m-a făcut fată, cu bune şi cu rele. Cu rochiţe şi fontiţe în prima fază, crampe şi dureri menstruale în cea de-a doua. Cu tineri care mă conduc în liceu seara acasă şi pseudobărbaţi care – în facultate – mă invită de sărbători acasă la ei. Iar el a stat şi a privit tot tărăboiul ăsta, ba pentru rochiţe şi fontiţe a mai şi plătit şi încă mai plăteşte. De parcă n-ar fi suficient că tre’ să dai cromozomul ăla de la tine, lista dărilor abia începe. Şi rochiţele cresc pe măsură ce copilele se blonzesc, credeţi-mă pe cuvânt. Şi feriţi-vă, dacă vă temeţi. Fiindcă n-o să scăpaţi.
  Bun.
  Tata om cu şcoală, spirit tânăr, minte deschisă. Adică, ce propovăduia altora respecta şi el. Exemplu: niciodată n-am avut oră de venit acasă. Şi nu vă imaginaţi că n-am profitat. Iar cele mai deocheate bancuri tot de la el le ştiam. Nu-l uit nici unde era, când mi-a zis prima dată:

  cică erau doi care pescuiau. Şi stăteau ei aşa cu undiţa, în apă până la brâu – şi cu un gest rapid arată mijlocul – la care unu’ zice:
  Foaie verde-barabulă /
  Stau în apă pân’ la …
  brâu.
  –Şi unde-i rima?! face celălalt. Cică răspuns: -În apă!

  E ciudat să-ţi vezi părinţii trecând de la condiţia de părinţi la cea de oameni care spun bancuri cu prostii (ştie şi altele, mai mari, nu vă faceţi griji!). Şi e şi mai ciudat ca atunci când tu mai creşti şi ai o discuţie cu ei ca de la om la om, să îi vezi cum revin brusc la condiţia lor de părinţi. Pe care, în fapt, nu şi-o părăsesc niciodată, doar învaţă şi ei să o crească, odată cu tine. Pentru care ar merita un premiu în fiecare zi…
  Poveşti aş mai avea, dar eu încă nu mi-am crescut destul condiţia de fata tatii, iar el a cam început să umble pe bloguri. Dar de-abia aştept să mă fac mare

***
Gata asta a fost povestirea de la “Mirunei blonda care gandeste!”
(Poza “furata” de la AloModa)
Andrei
KIP IN TACI