Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Aseara am vazut un film vechi. Uite ca in multimea de filme vazute asta mi-a scapat – CAMERA MORTII. Am avut un DEJA VU! Aceleasi sentimente ma copleseau, ca dupa vizionarea lui GREEN MILE. Actul care iti “rupe sufletul” e “pedeapsa finala”, desi ambele personaje isi recunosc la final vina si se caiesc pentru ea. Sigur ca pe de o parte, realist si echilibrat vorbind (conform “doamnei cu balanta”), ambii sunt vinovati si nu e loc de tagada, iar in GREEN MILE negrul nu mai dorea el gratierea, desi i se ofera, pentru ca nu mai putea trai cu remuscarile. Insa vedeti voi ca ideea de “IERTARE” este cea care poate opri un lant de genul “OCHI PENTRU OCHI si DINTE PENTRU DINTE!” Si ce-i mai grav e faptul ca rectia asta e prezenta peste tot in realitatea de langa noi. Asa ca filmul nu vorbeste de o exceptie, ci (din pacate!) de o regula. Oamenii s-au obisnuit sa vada doar solutii radicale si cred ca cei care incearca solutii “soft” sunt prea lasi ca sa ia “SITUATIA IN MANA”! Cititi mai multe…»

Sal’tare
Discutie la o bere:

BA M-AM SATURAT DE “MANELISMELE”PE CARE LE CANTA ASTIA LA CHITARI PRIN CABANE SI PE CARE LE RIDICA LA RANG DE MUZICA FOLK!

Si vorbeam despre melodii precum Lili

sau Apa de izvor

• Ei bine din punctul meu de vedere (asa cum va spun dintotdeauna), cred ca solutia salvatoare este ECHILIBRUL. Adica pentru a face placut FOLK-ul si pentru a “penetra” in locuri in care inca nu se stie de el sau in locuri in care inca nu e placut, cred ca melodioarele astea sunt bune ca “mesageri”. Insa nu singure, ci mereu cu macar una “profunda” sau una “de calitate”. Pentru ca intre noi fie vorba, tot “manele folk” (probabil), puteti cataloga unii dintre voi si Femurul Adei Milea sau poate Cantecul Ofeliei al lui Mircea Bodolan. Insa melodiile astea au fost intotdeuna “alea promovate”, care trageau un intreg album sau un intreg spectacol dupa ele atent gandit pentru ca publicul sa treaca de la o stare la alta si sa spuna la final: TARE FRATE!

Eu cred ca e OK sa incepi sa “gusti” din FOLK astfel, pentru ca e natural. Zambetul si buna dispozitie atrag si fac placut orice demers. Insa “jmecheria” ar fi sa nu ramai “BLOCAT” doar pe stilul asta si sa le spui si altora ca asta inseamna FOLK-ul.
Si cotinui cu alti “manelisti”… in viziunea unor!

• Tot aminteam de ea mai sus: Ada Milea si Femurul ei, nu ma pot abtine sa mai adaug Tina Toleranta sau Colind horror sau Grasa. Asta e stilul ei, insa dincolo de acest “fun”, toate melodiile ei au substraturi tragice cu radacini adanci si profunde in “socialul de langa noi”. De multe ori la finalul unor astfel de muzici “de ras” am vazut o sala intreaga inmarmurita si speriata de “tragismul” finalurilor. Si daca draga de Ada era doar o “manelista a folk-ului”, cred ca nu putea da “nastere” unei minuni precum Apolodor. Plus ca de talentul ei nu am auzit nici un critic care sa se planga ca nu ar avea “valoare autentica” si ca nu ar fi folk. Asa ca hai sa ne csoatem si sa le scoatem si altora prejudecata asta prosteasca
• Next – Ovidiu Mihailescu si Marius Matache. Pe Lili ati auzit-o la inceputul articolului. Insa cred ca tot in categoria aia “naspa” intra rapid si fara drept de apel si Sobita. Insa tot baietii astia rup “suflete” si smulg “lacrimi” audientei atunci cand povestesc de Paradoxuri erotice sau Primaveri de scrum sau Zmei si Feti Frumosi sau Liberi. Si pentru “impletirea” asta faina a unor piese funny cu unele profunde, ca acestea din urma si pentru stilul superb in care stiu sa se foloseasca de “impletiturile” astea pentru a prinde in mreje publicul, ei sunt chemati la greu in festivaluri sau cluburi mari de folk
• Si nu plec fara sa imi amintesc ca tot o astfel de strategie foloseste si nenea Tudor Gheorghe in spectacolele sale. orice concert al sau este “presarat” din plin cu glume si anecdote care se potrivesc de minune cu intreaga idee a spectacolului. Iar pentru spectacolele in care el e doar o parte (gen Festivalurile Studentesti) face intotdeauna “show-uri superbe” cu Lectia de geografie. Ce e aia? Pai se foloseste de cantecele sale adunate din diverse zone alea tarii si face un tur al tarii. Incepe de la el din Oltenia. Apoi urca sus catre Banat si ne zice “Ma suii in Dealul Cernii”. Urca usor pe la Arad si Oradea si apoi trece prin Maramure. Se umple de mirosul si parfumul Moldovei si apoi coboara usor pe Malul Milcovului si sare pe malul marii in Dobrogea si face o “baie etnica de stiluri”, pentru ca ii place de moare coloratura aceea stilistica unica de acolo. Dupa care intra in Baraganul care spune intotdeauna ca musteste de “substanta”, desi lumea uita mereu de el, de cand cu pacatoasa de rima “ogoru-tractoru”, aparuta odata cu comunistii. De aici sare un pic pe la “Ciolpani, la Crucea’nalta” si fuge rapid in Teleorman prin toate comunele pe care le gasesti si inainte de Alexandria dar si dincolo de ea catre Rosiori sau mai departe catre Caracal sau Turnu Magurele, care au toate cate o poveste veche si frumoasa. Si la final se intoarce inapoi la Craiova lui cea draga

P.S. Tot pretenarul asta al meu era suparat si pe Mihai Margineanu sau Daniel Iancu si ii cataloga drept “manelistii convinsi ai folk-ului”. Frate daca melodia Patria a lui Daniel Iancu ti se pare tie “naspa”

sau Mai stii a lui Margineanu, prea putin profunda

atunci “draga domnule” e ceva defect la dumitale si ar trebui sa uiti de FOLK. E mai sanatos asa!
(Sursele imaginilor Gyzzard si Lectii de chitara)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Saptamana trecuta TVR1 a dat in 4 parti nebunia aia de film RAZBOI si PACE. Imi aduc aminte ca ma incercat sa citesc de vreo 2 ori cartile, insa nu mi-a reusit. Inca de la inceput, prea multe persobaje, prea multe ite incurcate, prea multe planuri pe care se desfasura actiunea si parca un pic cam prea mult “steril” in relatiile anilor 1800, care semana izbitor de tare cu ce se intampla in realitatea de langa noi. Asa ca m-am lasat de fie care data. Acestea fiind datele problemei, cred ca nici la TV nu as fi stat sa ma uit. Insa mandra-mea, care l-a vazut de 4 ori, a mai vrut sa il mai revada inca odata. Si cum eu ma plictisisem de calculator, stateam si priveam dincolo de TV cu ea in brate. Incercam sa adorm cu televizorul aprins. Insa la un moment dat a inceput o formatie de tigani sa cante o melodie ritmata si privirea mi-a fost atrasa un pic. Apoi dupa cateva minute o bataie, apoi un duel, apoi o scena de dragoste cu una bunoaca rau de tot… si uite asa un pic m-a atras si pe mine. Asa ca miercuri un pic mai utin nepasator, iar m-am uitat, sambata deja eram telenovelist convins iar aseara la partea 4-a eram lipit de TV. Asa ca azi vin sa imi vars “bucuriile si tristetile” culese in urma lui…

• Frate noi barbatii vom scapa vreodata de sindromul “coaie umflate” si “ba a mea e mai mare”? Nu de alta, dar bag seama ca in unele perioade din istorie, sindromul asta a dus la pieire sute de mii de oameni, din cauza prostiei crase a cate unui conducator

• Ati observat cat sunt de bune curvele de lux sau cat sunt de frumosi curvarii in tineretile lor zbuciumate? Ati vazut ca sunt si poze cu cate unele celebre. Si cand imbatranesc frate, parca toate pacatele tineretii li se “infig” in carne. Deci mai au dreptate si batranii nostrii care ne spun, ca viata isi scrie propriul ei roman in sufletul si pe pielea nostra
• Mi-a placut la finalul romanului, cum a fost exprimata starea de “adaptare” a unor oameni obisnuiti sa traiasca in case monumentale si cu obiceiuri GRANDIOASE, prin ingramadirea a 10 familii intr-un singur palat (impropriu spus, daca stam sa ne gandim la conditiile in care traim noi azi). Si apropo de “traiul intr-un palat”, eu spirit economicos, ma gandeam oare cate carute de lemne ardeau pe noapte aia, ca sa incalzeasca toata nebunia aia de palat. Si tot eu ma gandeam ca acolo i-ar sta bine unei incalziri prin pardoseala. Inginer obsedat de eficienta, ce sa ii faci!
• Ce pacat ca de la starea aia de DATORIE dusa la extrem si starea aia de patriotism “orb”, mare partea a oamenilor de azi au ales sa se duca exact in partea diametral opusa a spectrului ideologic. Au ales URA pentru IMPLICARE, au ales ura pentru ALEGERI si mai ales au ales INDIFERENTA

Sau poate faptul ca filmul s-a terminat destul de tragic, mi-a lasat mie un spectru atat de GRI?
(Sursele imaginilor Forum Antena1, TVSA si Cinemarx)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pe Radu Herjeu il stiu din anul I de facultate. Vreo 4-5 ani am activat in organizatia non-guvernamentala cu profil cutural pe care o infiintase si pe care o conducea. Nu imi venea sa cred cum le poat face pe toate, in conditiile in care pe vremea aceea lucra si al stiri in uikend, apoi a fost si prezentator al emisiunilor electorale din anul 2000 si in anii urmatori a lucrta si la Jurnalul o perioada. dar uite ca avea energia sa le faca si sa le rezolve pe toate. Undeva in primul an de servici, am descoperit muntele si gasca nebuna cu care merg acum pe munte. Asa ca relatiile mele cu “CLUBUL” (asa cum alintam noi organizatia non-guvernamentala) s-au cam rupt. Insa am urmarit cu interes pe net in continuare activitatile lor. Si uite ca astazi prin intermediul blogului si a retelelor de socializare am sansa sa ajut unul din proiectele lor numit LIC ART! Cum? Citez din mesajul primit de la Radu pe Facebook:

E simplu si e gratis, dar votul vostru poate aduce finantarea de care are nevoie.Aici http://www.facebook.com/l/f3e72;www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/voteaza-proiectul-lunii.html, bifati casuta din stanga proiectului, completati miniformularul si votati (Nu dati pe “detalii”!!!). Va mai trebui sa confirmati primirea mailului de la ei. Va rog dati mai departe acest mesaj, cu copy si paste. Va multumesc!

Hai nu fiti lenesi! Ajutati proiectul, pentru ca e unul din putinele proiecte cu 8 ani de experienta si cu target pe LICEENI si pe dorinta lor de exprimare artistica! Maine poate copilul vostru isi va descoperi prin intermediul unei astfel de manisfestari, valente artistice pe care nu si le pusese inca in valoare!
(Sursele imaginilor Radu Herjeu si Lic ART – Facebook)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Jucaria funny de ieri se dorea doar un TEASER pentru un nou episod din ciclul URBANUL de pe aci. Asa ca fara prea multe cuvinte intru direct in subiect si in prezentarea altor bloguri superbe care vor sa fie un fel de arhiva a imaginilor frumoase, a amintirilor, a fenomenelor si a lumii urbane, cateodata parca prea grabita sa se schimbe si sa schimbe tot ce au in jur.

• Giurgiu Ro – Stiu ca imi veti spune ca nu se ridica la nivelul celor cu care sunteti invatati in lista cu Iubesc Orasul si ca blogul nu este unul exclusiv despre acest subiect. Ei bine nici Rezistenta nu e dedicat exclusiv acestui subiect si uite ca ne place in continuare. Plus ca probabil va mai trece ceva timp pana cand se va face continut serios acolo si poate vom vedea cum postarile exclusive isi vor castiga locul lor. Pana atunci uite trei postari care “mi-au facut ochiul sa zambeasca”:

1. Ce mai “bate la ochi” prin Giurgiu
2. Spatiul urban de acolo de langa Dunare format din Giurgiu si Ruse ei il considera acum un intreg. Drept pentru care uite si catea poze vechi de pe acolo – RUSE DE ALTADATA – OLD PYCE – ROUSCTCHOUK
3. Si uite ca nu numai noi prin Bucuresti avem probleme cu statui hilare sau absolut urate. Uite ca si al ei au aparut niste “chestii”, asta ca sa fiu dragut – Statui noi in Giurgiu

• Alex Galmeanu – este nenea ala care are grija de Muzeul de Fotografie. Si daca nu ati auzit pana acum de acest muzeu virtual, sa stiti ca “nu-i a buna”. Omu’ e destul de celebru in on-line-ul romanesc si nu de putine ori poze ca aceasta au facut inconjurul internetului pe la cei iubitori de urban si de istorie.
  Ba mai mult, articole ca Bucuresti in Epoca de Aur sau Bucuresti martie 1865 – Inundatia ce a distrus capitala sau Bucuresti1960 – Color si tridimensional au fost subiectul multor mailuri primite si la care subiectul includea mai mult ca sigur cuvantul SUPERB!
• Imagini de prin tara – sigur ca nu sunt prea multe postari si nici nu are doar imagini urbane, insa cele pe care le are sunt frumoase. Iar faptul ca azi il amintesc aici, vreau sa fie un fel de
  

  HAI IN GASCA. NU ESTI SINGUR! SUNTEM MULTI CEI CARE IUBIM URBANUL, IUBIM MIROSUL SAU CARACTERISTIC SI MAI ALES CARE NU VREM SA UITAM CUM A ARATAT, CUM ARATA SAR MAI ALES PENTRU CA NU VREM SA ARATE CA O GALEATA DE GUNOI!

  , Sigur pe de o parte e de inteles de ce scrie putin pe aici, pentru ca el e cel care face si Orasul lui Bucur despre care v-am mai spus intr-unul din celelalte episoade

• Ceea ce va prezint acum nu e un blog sau un site. Acesta este un loc urban THE ARK, aflat in fosta VAMA BUCURESTI ANTREPOZITE. Si e una din locatiile care prin minune s-au slavat de la demolare, uitare si pierdere. Sigur ca iubitorii de Bucuresti, de frumos si cu simt artistic prem Raiden sau Radu au si ceva “suparari” vis-a-vis de cum s-a facut renovarea. Insa eu sunt mai putin pretentios si ma bucur
  ca un copil ca au renovat-o foarte aproape de varinata initiala si ma bucur ca pot trece pe langa ea si sa o admir
• Naspa Bucuresti – se vrea a fi o arhiva a prezentului. Si asta nu e un lucru rau, pentru ca probabil la u moment dat vom ajunge si noi sa vedem orasul asta si refacut sau renovat din temelii. Si probabil aceste imagini sau aceste texte ne vor aduce aminte cum a fost si probabil ne vor servi foarte bine de exemplu cu ASA NU pe care sa il aratam copiilor si ei la randul lor sa le arate altora. Da stiu, si acest loc e uitat de prin Iunie. La fel ca si la Orasul lui Bucur sper ca eu sa fiu ceasul desteptator si sa vedem din nou scrisuri si inscrisuri pe acolo!
  Cam asta a fost portia de URBAN pe ziua de azi. V-a placut? Mai stiti si voi locuri faine unde se scrie sau unde se posteaza fotografii de acest gen, in afara celor pe care le-am adunat deja in IUBESC URBANUL? Atunci nu fiti sfiosi sau sfioase si lasati-mi un link aici, ca si asa sunt putine si nu au parte de promovare. Asa ca macar sa le promovam noi, cei care le iubim si le respectam!
  (Sursa imaginii Bucuresti Romania)
  Andrei
  KIP IN TACI