Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Aseara am vazut un film vechi. Uite ca in multimea de filme vazute asta mi-a scapat – CAMERA MORTII. Am avut un DEJA VU! Aceleasi sentimente ma copleseau, ca dupa vizionarea lui GREEN MILE. Actul care iti “rupe sufletul” e “pedeapsa finala”, desi ambele personaje isi recunosc la final vina si se caiesc pentru ea. Sigur ca pe de o parte, realist si echilibrat vorbind (conform “doamnei cu balanta”), ambii sunt vinovati si nu e loc de tagada, iar in GREEN MILE negrul nu mai dorea el gratierea, desi i se ofera, pentru ca nu mai putea trai cu remuscarile. Insa vedeti voi ca ideea de “IERTARE” este cea care poate opri un lant de genul “OCHI PENTRU OCHI si DINTE PENTRU DINTE!” Si ce-i mai grav e faptul ca rectia asta e prezenta peste tot in realitatea de langa noi. Asa ca filmul nu vorbeste de o exceptie, ci (din pacate!) de o regula. Oamenii s-au obisnuit sa vada doar solutii radicale si cred ca cei care incearca solutii “soft” sunt prea lasi ca sa ia “SITUATIA IN MANA”! Cititi mai multe…»

Sal’tare
Saptamana trecuta TVR1 a dat in 4 parti nebunia aia de film RAZBOI si PACE. Imi aduc aminte ca ma incercat sa citesc de vreo 2 ori cartile, insa nu mi-a reusit. Inca de la inceput, prea multe persobaje, prea multe ite incurcate, prea multe planuri pe care se desfasura actiunea si parca un pic cam prea mult “steril” in relatiile anilor 1800, care semana izbitor de tare cu ce se intampla in realitatea de langa noi. Asa ca m-am lasat de fie care data. Acestea fiind datele problemei, cred ca nici la TV nu as fi stat sa ma uit. Insa mandra-mea, care l-a vazut de 4 ori, a mai vrut sa il mai revada inca odata. Si cum eu ma plictisisem de calculator, stateam si priveam dincolo de TV cu ea in brate. Incercam sa adorm cu televizorul aprins. Insa la un moment dat a inceput o formatie de tigani sa cante o melodie ritmata si privirea mi-a fost atrasa un pic. Apoi dupa cateva minute o bataie, apoi un duel, apoi o scena de dragoste cu una bunoaca rau de tot… si uite asa un pic m-a atras si pe mine. Asa ca miercuri un pic mai utin nepasator, iar m-am uitat, sambata deja eram telenovelist convins iar aseara la partea 4-a eram lipit de TV. Asa ca azi vin sa imi vars “bucuriile si tristetile” culese in urma lui…

• Frate noi barbatii vom scapa vreodata de sindromul “coaie umflate” si “ba a mea e mai mare”? Nu de alta, dar bag seama ca in unele perioade din istorie, sindromul asta a dus la pieire sute de mii de oameni, din cauza prostiei crase a cate unui conducator

• Ati observat cat sunt de bune curvele de lux sau cat sunt de frumosi curvarii in tineretile lor zbuciumate? Ati vazut ca sunt si poze cu cate unele celebre. Si cand imbatranesc frate, parca toate pacatele tineretii li se “infig” in carne. Deci mai au dreptate si batranii nostrii care ne spun, ca viata isi scrie propriul ei roman in sufletul si pe pielea nostra
• Mi-a placut la finalul romanului, cum a fost exprimata starea de “adaptare” a unor oameni obisnuiti sa traiasca in case monumentale si cu obiceiuri GRANDIOASE, prin ingramadirea a 10 familii intr-un singur palat (impropriu spus, daca stam sa ne gandim la conditiile in care traim noi azi). Si apropo de “traiul intr-un palat”, eu spirit economicos, ma gandeam oare cate carute de lemne ardeau pe noapte aia, ca sa incalzeasca toata nebunia aia de palat. Si tot eu ma gandeam ca acolo i-ar sta bine unei incalziri prin pardoseala. Inginer obsedat de eficienta, ce sa ii faci!
• Ce pacat ca de la starea aia de DATORIE dusa la extrem si starea aia de patriotism “orb”, mare partea a oamenilor de azi au ales sa se duca exact in partea diametral opusa a spectrului ideologic. Au ales URA pentru IMPLICARE, au ales ura pentru ALEGERI si mai ales au ales INDIFERENTA

Sau poate faptul ca filmul s-a terminat destul de tragic, mi-a lasat mie un spectru atat de GRI?
(Sursele imaginilor Forum Antena1, TVSA si Cinemarx)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pe Radu Herjeu il stiu din anul I de facultate. Vreo 4-5 ani am activat in organizatia non-guvernamentala cu profil cutural pe care o infiintase si pe care o conducea. Nu imi venea sa cred cum le poat face pe toate, in conditiile in care pe vremea aceea lucra si al stiri in uikend, apoi a fost si prezentator al emisiunilor electorale din anul 2000 si in anii urmatori a lucrta si la Jurnalul o perioada. dar uite ca avea energia sa le faca si sa le rezolve pe toate. Undeva in primul an de servici, am descoperit muntele si gasca nebuna cu care merg acum pe munte. Asa ca relatiile mele cu “CLUBUL” (asa cum alintam noi organizatia non-guvernamentala) s-au cam rupt. Insa am urmarit cu interes pe net in continuare activitatile lor. Si uite ca astazi prin intermediul blogului si a retelelor de socializare am sansa sa ajut unul din proiectele lor numit LIC ART! Cum? Citez din mesajul primit de la Radu pe Facebook:

E simplu si e gratis, dar votul vostru poate aduce finantarea de care are nevoie.Aici http://www.facebook.com/l/f3e72;www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/voteaza-proiectul-lunii.html, bifati casuta din stanga proiectului, completati miniformularul si votati (Nu dati pe “detalii”!!!). Va mai trebui sa confirmati primirea mailului de la ei. Va rog dati mai departe acest mesaj, cu copy si paste. Va multumesc!

Hai nu fiti lenesi! Ajutati proiectul, pentru ca e unul din putinele proiecte cu 8 ani de experienta si cu target pe LICEENI si pe dorinta lor de exprimare artistica! Maine poate copilul vostru isi va descoperi prin intermediul unei astfel de manisfestari, valente artistice pe care nu si le pusese inca in valoare!
(Sursele imaginilor Radu Herjeu si Lic ART – Facebook)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(Sursa imaginii Fashion District)
In uikendul ce a tecut, printre trezirile de noapte ale lui bebita, schimbarile sale de pampers, joaca cu el (atunci cand are domnia sa chef!), maturatul prin curte, un gratar si ceva turnat de betoane am reusit sa vedem si noi THE READER. Impresie: BUNA spre FOARTE BUNA. Conditie? Sa treci usor peste inceputul de cacat in care tanarul de doar 15 ani Michael Berg, i’o trage lu’ Hanna, de parca aia la varsta ei, destul de inaintata, nu mai vazuse mataranga si daduse iama in ea ca vaca in trifoi. Dar trecand peste acest aspect, care fac filmul de fapt THE YEAR’S MOST PROVOCATIVE THRILLER, cred ca trebuiesc tinute minte doua lucruri importante:

1. Cele 2 razboaie mondiale, Auschwitz-ul si toate celelelalte nebunii ale acelor vremuri nu trebuiesc judecate prin prisma contemporaneitatii si la o bere in fata calculatorului la o bere rece si al un spart de seminte. Nu putem judeca reactiile pe care le-au avut ei, cat timp noi nu am trait momentul sau momentele respective si cat timp nu am avut de facut alegerile pe care le-au facut ei. Putem cel mult sa intelegem ca parerile si ideile extreme si extremiste nu fac bine nimanui, nici noua si nici celorlalti din jur, desi cateodata cu totii cochetam cu ideea IMI VINE SA II IMPUSC PE TOTI sau M-AM SATURAT DE VOI SI DE PROBLEMELE VOASTRE EXISTENTIALE!
2. Dragostea e frumoasa! Insa diferenta de varsta e o tinichea destul de grea atarnata de coada celui care se indragosteste, Cititi mai multe…»

Sal’tare
Hai ca va chinui de destul de mult timp in legatura cu subiectul EPOPEEA ELEMENTULUI SURPRIZA. Astazi, dupa cum va spuneam si atunci am chef sa incerc sa trag “concluzia” fina pe care ne-o ofera I, Robot. El ca film e o poveste interesanta SF. Insa ca mesaj reprezinta un indemn la ECHILIBRU. Pentru ca la final, personajul interpretat de Will Smith, avand deja o experienta nu prea placuta cu salvarea cuiva functie de “sansele procentuale”, alege varianta “rea”. De ce pun in ghilimele REA? Pentru ca doar aparent poate parea in mintea nostra asa. E daca vreti un alt punct de a privi imaginea sau o alta viziune a unui tablou mare. Daca vei sta cu nasu’ lipit de el, probabil vei observa niste linii care pe langa nasul tau. Insa cu cat te departezi de el, tabloul incepe sa prinda un contur global. Dupa care daca te vei apropia din nou de el si vei incerca sa il descoperi pe bucati, vei descoperi o multitudine de universuri care coexista in deplina armonie. E ca in tabloul lui Rembrandt – Rondul de noapte.
NU mai zic de faptul va frica ne face sa clasificam “solutiile radicale” de multe ori ca fiind solutiile rele. Insa de multe ori solutiile astea sunt cele mai bune alegeri. Ele aduc rapid rezultate si de la ele se pot construi baze solide. Sau mai popular spus: DECAT SA REPARI, MAI BINE DARAMI SI CONSTRUIESTI DIN NOU! Cam asta vreau sa spun.
Hai ca v-am “filozofit” destul pentru azi. Va las in compania trailerului de la I, Robot Cititi mai multe…»