Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Citeam Luni la Arhi – Cum se schimba mentalitati. Zambeam si imi aminteam cu de mine acum cateva luni cand spuneam aproximativ aceleasi lucruri, dar un pic altfel – Imi rasfat puiul, il legan… Interesant. Dar gata cu amintirile, hai sa va spun ce se mai intampla acum cu el!

• In primul rand aproape merge in picioare si nu mai vrea sa stea in fundulet sub nici o forma. Si daca DOAMNE FERESTE ma intorc un pic sa pun biberonul pe masa sau sa iau un pahar sau sa pun niste jucarii intr-o parte, el e deja prins de un picior de masa sau de patura si e in picioare. Evident ca inima iti sta in loc si scoti un – FUTU’I MAMA EI DE TREABA… IAR M’A FACUT!
• Dupa care am ajuns la concluzia ca ma mosteneste la talentul de a se catara si escalada. Este extrem de rapid si are un talent de a sari peste perne, bureti sau alte obstacole pe care i le punem in fata in speranta ca nu va mai ajunge la anumite “obiective”, ceva de speriat! Mersul in “4 labute” e deja o chestie care se intampla extrem de rapid. Parca ar fi masina si in loc de manute si picioruse, ar avea roti si transmisie 4×4 d’asta noua, ultimul racnet
• Incepe sa simta legatura afectiva cu noi si plange cand disparem din camera unul din noi. Stiu clar, ca perioada asta va tine cel putin vreo doi ani. Asa ca m-am pregatit sufleteste si caut modalitati de “pacalire” a lui. Pana acum vad ca ne-a reusit, insa si el invata destul de rapid, asa ca tre’ sa imi pun imaginatia la treaba si sa scot continuu noi “metode”!
• A inceput sa pape si de la mine mancarica data cu lingurita, pentru ca pana acum o cam refuza. Si bag seama ca ii place sa se mai schimbe “hranitorul de servici”. Mare problema e ca intotdeauna vrea sa vada ce papa si vrea sa bage el mana in mancarica. Asa ca mai nou, inainte de a papa ma inarmez cu 2-3 jucarii, pe care tre’ sa le schimb in “procesul hranirii”, ca se plictiseste rapid. Ii place extrem de tare sa se murdareasca pe toata mocutza cu mancare. La final zici ca e un mic purcel. Si daca te pune “sfantul” sa il stergi la guritza, zici ca i-ai pus fieru’ incins pe piele. Insa n-ai ce-i face, nu il poti lasa murdar. Strangi din dinti si ii dai inainte
• La somn nu seamana cu mine sub nici o forma. Zici ca e iepure. Aude si musca in zbor si se trezeste la bazaitul ei. Din punctul asta de vedere seamana cu bunica. Trebuia sa ia ceva si de la ea. Iar mai nou, spre dimineata nu mai are chef de stat in patut si vrea in pat cu noi. Logic noi doi, cu ochii carpiti de somn, il aruncam pe o perna pe picioare si incepem sa il leganam. Asa ca am avut ceva suprize. Acum vreo saptamana am adormit cu el pe picioare si cand m-am trezit, el intrase cu corpul sub perna si dormea cu capsorul pe pulpa mea. Acu vreo 4 zile incerca mandra-mea sa il adoarma tot in acealasi fel. Insa la fel ca si mine a adormit si ea saracutza. La ceva timp dupa ce a adormit ea, ce credeti ca facea mandrul fecioras? Pai isi gasise drept jucarii, urechile si nasul lu’ tasu’. Si era taaare fericit! Iar azi noapte ne-a chinuit cam trei sferturi de ora in care s-a plimbat prin tot patul. Era la curse cu obstacle baiatul si nu avea nici o problema. Dupa care s-a retras la mamicutza lui si a adormit cu capul intre sanii ei. Dimineata cand m-am trezit si l-am vazut asa, imi venea sa il mananc. Am vrut sa ii fac o poza, insa sigur se trezea de la click-aitul telefonului. Tabloul parea al unei ursoaice cu puiul ei. FRUMOOOS!

In rest abia astept prima noastra iesire cu bebe intr-o excursie mai lunga la Sovata de Paste, cu cazare in alte parte decat “acasa” (fie la Bucuresti, fie la Caracal)! Sper sa ii placa lu’ Matei, sa se adapteze bine si sa nu avem probleme cu somnicul sau ori cu mancatul!
P.S.1. Uite asa vrea sa isi amintesca despre noi Matei, cand va ajunge varsta lui Gabi Macovei! Asa ca am inceput inca de acum sa ne imbratisam sau sa ne pupam in fata lui. Si ne place ca in momentul acela simte ca e ceva special acolo intre noi si nu mai face nimic timp de 10-15 secunde. Doar se uita la noi si zambeste!
P.S.2. O pacalesc de ceva vreme pe Roxanica Radu ca o sa pun si un filmuletz cu Matei si s-ar parea ca am ramas doar cu promisiunea si pacaleala. Da’ uite ca azi m-au apucat remuscarile si mi-am pus “fizicul” la treaba si am adus aici ‘prima iesire a lui Matei la soare si la primavara de acu vreo 2 saptamani! ENJOY THE SHOW!


Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Am o boala inca de prin liceu cu RADIOUL. Si dupa cum v-am mai povestit si alta data mi-am dorit extem de tare sa ajung sa fac radio. Insa un nenea care stia cu ce se papa radioul, m-a chemat si mi-a demonstrat ca nu e de mine si ca ma chinui degeaba. Insa dragostea pentru ascultarea “urlatorului de serviciu din casa” a ramas. Si uite ca de vreo 15 ani tot vad “perechi, perechi prezentatoare de emisiuni care se potrivesc de minune (el si ea). Si imi aduc aminte asa scurt de Teo Trandafir si Cristi Tocan sau mai noi un pic de Monica Anghel si Bogdan Miu la Europa FM, iar de vreo cateva luni i-am descoperit pe Raluca Moianu si Johann Pohrib la Gold FM.
Si ma reintorc la TITLU. De ce imi trece gandul asta prin cap? Pentru ca se inteleg prea bine. Sau cel putin asa stiu sa ne arate noua. Si par doi oameni veseli, care au facut dragoste toata noaptea, au dormit vreo 2 ore si ne prezinta emisiunea dintre cerceafuri, cu cafeaua la nas, glumeti, zambareti si plini de verva. Ba mai mult! Nu se pot abtine sa nu isi arunce “sageti” ca intre indragostiti.
Apropo voi mai stiti d’astia la alte RADIOURI? Sau sunt si perechi reale (sot & sotie / iubit & iubita) care chiar fac emisiuni impreuna si care creeaza o atmosfera ca cea prezentata de mine mai sus?
(Sursele imaginilor ExTreaM.Ro & Hai hui 2 – Ganduri calatoare)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Am vazut subiectul despre ALAPTARE pe Hotcity si am zis ca ar trebui sa o las si pe mandrutza un pic “la butoane”, ca parerile mele oricum sunt cam degeaba. Si o sa le afisez cu linite de lqa capat inginereste:

• Timpul de alaptare este cel mai bine sa fie pana pe la 5 luni (cand incepem DIVERSIFICAREA HRANEI) exclusiv laptic, dupa care sa se inceapa micsorarea ratiei de laptic matern. Sigur ca daca aveti noroc cantitatea de laptic se va imputina singura, natural. Daa nu va trebui fie sa suferiti la momentul “intarcari”, fie sa folositi niste medicamente care alina suferinta intr-o anumita masura

De avantaje nu ma leg, pentru ca sunt evidente si pentru orice doctor pediatru ti le spune. Insa o sa incerc sa gasesc solutii la dezavantaje:

• DUREREA – Se rezolva cu tetine care se pun pe san. Eu una am folosit si am fost relativ multumita de ele. Dureaza un pic pana le gasesti pe cele care ti se potrivesc, apoi se obisnuieste si sanul cu ele si mai ales pana se obisnuieste bebelusul cu ele. Insa daca le folositi destul de devreme, se obisnuieste usor
• OBOSEALA – oricum ea exista si daca alaptezi si daca nu. Asa ca hai sa nu o punem pe lista de DEZAVANTAJE. Un copil aduce obligatoriu o doza mare de oboseala, nu neaparat alaptatul
• USCARE DIN ZONA SFARCURILOR – se poate preveni cu diverse creme. Totul e sa dai continuu. Exista si creme care se pot da pe san si cand alaptezi fara tetina pe san si nu face rau bebelusului
• POMPA DE MULS si MULSUL – nu reprezinta “mai greu”. Si asta v-o spun o femeie care a folosit-o de la o sapatamana dupa ce a nascut. Marele ei avantaj e ca iti poti goli sanii de laptic si nu ti se inatmpla sa ai stari de febra sau durere de sani pentru ca puiul nu i-a golit hranindu-se. Plus ca dandu-i cu biberonul poti avea controlul asupra cantitatii de laptivc pe care il mananca cel mic si poti stii daca acum a papat mai putin ca data viitoare va manca un pic mai mult si nu ai de ce sa te sperii. Dar nu lasati nici mesele direct la san (macar 2 in decurs de 24 de ore, pana pe la 3-4 luni), pentru ca e important in formarea cavitatii bucale si a muschilor aferenti

In rest toate bune si frumoase, sa ne traisca tuturor bebelusii si sa ii vedem mereu zambitori si cu chef de facut nazbatii!
Semnat: Livia, o mamica tare mandra de puiul ei de 7 luni si jumatate…
***
Sper ca v-a placut mandrutza mea. Poate o mai invit si alta dat in Jurnal de tatic!
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
(N.B. Povestea asta de la Cristi m-a facut sa imi aduc aminte cum a fost si la noi “Cererea manutei!”)
Era anul 2008 primavara. Si trebuia sa fac cumva sa ii iau unul din inele pe psot de “model”. Si cum ma stie ca nu sunt mort dupa bijuterii, a trebuit sa complotez cu mama sa o ia la discutii despre bijuterii, sa incerce niste inele care nu ii mai vin ei si daca ii plac sa i le dea. Dupa chinuri de o ora si jumatate a reusit sa gaseasca un inel care ii venea dar care nu ii placea. VICTORIEEE! Dupa care Tot de la ai mei aveam un cercel desperecheat pe care l-am folosit ca “material partial” pentru viitorul inel de logodna. Cercelul respectiv era dintr-o pereche pe care o purtase bunica-mea. Iar pietricica nu era una valoroasa, insa bijutierul cand m-a vazt cu ea a cazut un pic pe ganduri, pentru ca lucratura era una deosebit de ingrijita. Ea urma sa fie “cireasa dupa tort”. Acum momentul oferirii trebuia sa fie special. Asa ca m-am hotarat sa fie pe varful Zaganu din muntii Ciucas. Insa pentru ca ne-am miscat cam greu (nici nu vroiam sa ma grabesc, ca batea la ochi). Asa ca am lasat ritmul sa vina de la sine. Insa uite ca seara venea rapid si nu mai puteam ajunge pana pe Zagan. Asa ca ne-am oprit pe un al pisc mititel si am pus-o sa desfaca pachetelul, impaturit in 8 plicuri, cu cate un mesaj lasat de fiecare data. Si a fost un hai si jumatate. Dupa fiecare indiciu avea niste idei trasnite. Ei nu ii place Stefan banica JR si a crezut ca vreau sa o duc acolo, apoi credea ca am luat bilete la Metallica, pentru ca se apropia concertul. Insa la momentul aparitie “minunii stralucitoare” aproape i-au dat lacrimile. Faza cea mai FUNNY era faptul ca pe varful respectiv batea un varf frateee. Si eu incercam sa surprind momentul. Inregistrarea insa e mai mult un vajait de vant, decat dialogul nostru.
Sin uite ca aventurile cu inelul nu se opresc aici. La intoarcerea de la Cheia la Bucuresti, nu stiu cum a facut de i-a scapat dupa degetel. Nu va spun cat a fist de suparata si ca nu am reusit sa ii scot nici mara 5 propozitii adunate. Se simtea tare suparata. Norocul insa a facut ca el sa fi cazut sub scaunul din spate si sa fie gasit de mine. Sa va mai spun ca era sa ma stranga de gat cand m-am imbratisat, de fericire? Nu are nici un sens!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pornim din nou la plimbare in TURUL ROMANIEI de unde ramasesem saptamana trecuta, adica de la Iasi.
Atunci, la acel moment, am ramas profund impresionat de oras. Nu stiu daca de vina era si faptul ca ramasesem din liceu cu un fel de aura superba pentru “dealul Copoului” din literatura sau poate era de vina faptul ca am ajuns acolo intr-o zi de vineri cand se inchidea traficul in zona centrala si era data pietonilor. Sau poate de vina e faptul ca auzeam pentru prima oara HORA UNIRII cantata de ceasul din Palatul Culturii. Sau poate ca sunt probabil toate acestea adunate.
Si nu pot uita evident tot de atunci minunea aia de Bojdeuca a lu’ Creanga si pe tanti aia care parea rupta exact din vremea aceea cand traia Creanga si care parac traise alaturi de el. Apoi Sfintii Trei Ierarhi si povestile superbe despre ea si despre cum fusese imbracat in aur, nu te pot lasa chiar indiferent. Iar linistea Copoului si mirosul din Bolta Rece, parca veneau sa puna capac acelei zile, in care puteam jura ca dorm si visez chiar daca ma ciupeam din cand in cand.
Sau poate ca de vina e si faptul ca IASIUL se afla pe 7 coline Cetatuia, Galata, Copou, Bucium-Paun, Sorogari, Repedea si Breazu si ca pe doua dintre ele (Cetatuia si Galata) sunt 2 manastiri superbe. Insa chiar daca aici am stat cel mai mult din toata excursia si am vazut destul, tot as mai vrea sa mai revin, pentru ca bonomia moldovenilor mi-a placut atunci si as mai vrea sa mai gust din ea. Nu mai zic nimic de specialitatile culinare si vinul care e parca mai gustos aici. Sigur ca revenirea in Moldova am facut-o la revelionul 2006-2007, cand am avut aventurile cu Margareta, insa dorul de Iasi inca ma incerca. Dupa care trenul ne-a dus la Galati, insa nu fara incidente. Undeva la vreo 20 sau 30 de km de Galati s-a stricat sau fusese un accident si am fost preluati de niste autobuze din alea dupa vremea lu’ Burebista. Acum pare interesanta ca amintire. Atunci nu stiam daca vom reusi sa ajungem toti pana la Galati si eram destul de ingroziti. Iaca si Galati-ul. Orasel mititel, super industrializat, megalomanizat si stricat de comunism. Nu pot uita urateniile alea de “opere din metal” pe care le-am vazut intr-unul din parcurile lui, probabil “dovada vie a indemanarii muncitorilor” de la Sidex. Insa mie mi s-au parut naspa de tot frate! Pentru ca numa’ ce vazuzem intr-un anticariat in perioada aia niste imagini vechi in genul acesta cu Galatiul si probabil ma asteptam sa vad macar o mica dovada a acelui “trecut glorios”. Nu mai zic de faptul ca la trecere, la bac, era o mizerie si un miros de stricat, plin de tziganime care vindea de toate, mai ceva ca in balciurile de pe langa Bucuresti. E posibil insa sa fi fost un moment neprielnic si sa fi fost de vina faptul ca doar am tranzitat orasul si ca nu am stat sa ii descopar si fata frumoasa. Drumul pana la Tulcea facut cu microbuzul mi-a lasat atunci un sentiment de frica. Imaginile pareau rupte din Africa. Era o saracie greu de inteles pentru mine, copil crescut in si pe langa Bucuresti, unde nu prea exista o stare de saracie agravata a oamenilor. Tulcea insa m-a cucetit prin faleza. Sigur marele avantaj e ca am prins aici si sarbatoarea de Sf Maria, niste focuri superbe de artificii si o plimbare in afara Tulcei intr-un loc numit Nufarul (daca imi aduc bine aminte). Aia a fost a doua si ultima baie in Dunare facuta de mine. Sigur ca mai misto era daca puteam sa fac si o partida de pescuit, aici in “patria pescuitului”. Sigur ca de atunci si pana acum, multe idei mi-au trecut prin cap vis-a-vis de o revenire in Delta si la Tulcea, insa inca sunt la stadiul de vis. O sa mai dureze ceva timp pana la momentul sau momentele acelea. In rest de aici TURUL s-a incheiat cu trenul Bucuresti – Tulcea.
Deci iata cva un tur a Romaniei facut in anul 2000 mi-a deschis apetitul pentru “plimbari” pe care le-am facut de atunci pana acum si inca mai am pe lista de TO DO cate ceva de bifat. Asa ca nu va sfiiti sa va urcati in tren sau in masina cu rucsacul in carca sau in portbagaj si sa haladuiti cat puteti de mult, pentru ca snt muuulte lucruri marunte de vazut peste tot prin Romanica noastra cea draga!
(Sursele imaginilor Dacy OnLine & Xplorio)
Andrei
KIP IN TACI