Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
(N.B. Povestea asta de la Cristi m-a facut sa imi aduc aminte cum a fost si la noi “Cererea manutei!”)
Era anul 2008 primavara. Si trebuia sa fac cumva sa ii iau unul din inele pe psot de “model”. Si cum ma stie ca nu sunt mort dupa bijuterii, a trebuit sa complotez cu mama sa o ia la discutii despre bijuterii, sa incerce niste inele care nu ii mai vin ei si daca ii plac sa i le dea. Dupa chinuri de o ora si jumatate a reusit sa gaseasca un inel care ii venea dar care nu ii placea. VICTORIEEE! Dupa care Tot de la ai mei aveam un cercel desperecheat pe care l-am folosit ca “material partial” pentru viitorul inel de logodna. Cercelul respectiv era dintr-o pereche pe care o purtase bunica-mea. Iar pietricica nu era una valoroasa, insa bijutierul cand m-a vazt cu ea a cazut un pic pe ganduri, pentru ca lucratura era una deosebit de ingrijita. Ea urma sa fie “cireasa dupa tort”. Acum momentul oferirii trebuia sa fie special. Asa ca m-am hotarat sa fie pe varful Zaganu din muntii Ciucas. Insa pentru ca ne-am miscat cam greu (nici nu vroiam sa ma grabesc, ca batea la ochi). Asa ca am lasat ritmul sa vina de la sine. Insa uite ca seara venea rapid si nu mai puteam ajunge pana pe Zagan. Asa ca ne-am oprit pe un al pisc mititel si am pus-o sa desfaca pachetelul, impaturit in 8 plicuri, cu cate un mesaj lasat de fiecare data. Si a fost un hai si jumatate. Dupa fiecare indiciu avea niste idei trasnite. Ei nu ii place Stefan banica JR si a crezut ca vreau sa o duc acolo, apoi credea ca am luat bilete la Metallica, pentru ca se apropia concertul. Insa la momentul aparitie “minunii stralucitoare” aproape i-au dat lacrimile. Faza cea mai FUNNY era faptul ca pe varful respectiv batea un varf frateee. Si eu incercam sa surprind momentul. Inregistrarea insa e mai mult un vajait de vant, decat dialogul nostru.
Sin uite ca aventurile cu inelul nu se opresc aici. La intoarcerea de la Cheia la Bucuresti, nu stiu cum a facut de i-a scapat dupa degetel. Nu va spun cat a fist de suparata si ca nu am reusit sa ii scot nici mara 5 propozitii adunate. Se simtea tare suparata. Norocul insa a facut ca el sa fi cazut sub scaunul din spate si sa fie gasit de mine. Sa va mai spun ca era sa ma stranga de gat cand m-am imbratisat, de fericire? Nu are nici un sens!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Va povesteam ieri ce mi-a placut si ce nu din cartea lui Zamfirescu despre mahalaua veche interbelica si tot acolo va spuneam ca o sa revin sa vad ce a ramas din acea entitate. Ce s-a mostenit in aproape 100 de ani de atunci, din acel pestrit, pastelat si contrastant univers…

• In primul rand au ramas niste case ce ar putea fi usor introduse intr-un circuit tursitic de vizitare ale unor opere arhitectonice vii. Ce pacat insa ca de atunci si pana acum, celor mai multi dintre noi, ne-a disparut cheful de a mai privi o casa “artistica” minute in sir si mai ales, ce pacat ca nici unul din noi nu mai avem orgoliul de a ne face macar o parte a fatadei, o mica opera de arta. Nuuu! Astazi cele mai multe sunt polistiren, CM 11, OSB si culori cat mai tipatoare (roz, galben, verde fosforescent). Si aici vorbesc de partea “mahalalelor” ce erau pe vremuri unde este acum centrul Bucurestiului
• Daca insa mergem catre marginea Bucurestiului si ne pierdem pe strazi din cartiere precum Rahova, Giulesti, Ferentari, 23 August, Pantelimon, Berceni, Balta Alba… vom gasi cu siguranta si case mici, cochete si pe care “patina timpului” se vede clar. Sigur ca si aici foarte muuulte ori dispar, ori sunt “renovate” fara a se mai pastra vechea forma. Insa aici nu constructiile dau vechiul farmec mahalalei, ci curtile mici cu multa verdeata in ele, cu pomisori mici, cu vita de vie, cu flori. Si in foarte multe din cartierele de care ca spuneam mai sus inca mai poti gasi foarte multe bolte de vita de vie, straturi de flori pe 2 metri patrati, leagane pentru copii inghesiute intr-un colt al curtii sau starturi de flori cu latimea de 20-30 de centimetri la poarta. In cartierele astea inca mai poti mirosi in fapt de seara Regina Noptii proaspat udata si pe undeva prin luna Iunie inca te poti imbata cu mirosul teilor infloriti. Sigur ca tot in cartierele astea poti inca vedea batai in strada, masini incendiate, salvarea in miez de noapte, chemata la o petrecere tiganesca, sa ia “victime”. Insa “de atunci” si pana acum , doa mijlocele de locomotie s-au schimbat. Atunci ii duceau pana la primul spital cu birja sau cu caruta. Sigur ca e trist ca s-au mostenit si obiceiurile proaste, insa asta e realitatea cruda
• Legatura cu comunitatea insa a disparut. Imi povestea bunica-miu ca exista pe vremuri un DEPUTAT DE STRADA, si pentru actiunile care afectau imediat lumea si care puteau fi facut cu “forte proprii”, el se ocupa de organizare. Asa au pus din cate am inteles, prima oara piatra pe strada din Balta Alba unde m-am nascut. Mai apoi cand veneau zapezi mai mari sau mai mici, in prima dimineataera adunare ad-hoc pentru dat la zapada, pentru ca pe vremea aia mahalalele nu vedeau deszapezire. Si apropo tot de comunitate, cel mai rau imi pare de faptul ca nu mai vedem taranii care sa vina la poarta cu produse agricole. Sigur ac pe vremea aia erau cu cobilite. Azi poate ca ar veni cu vreun Aro sau un Logan, insa la cat de multe aprobari si taxe le pune statul agricultorilor, astia si-au luat gandul de la acest obicei
• Gradinile de vara, berariile si locurile romantice pline de verdeata si cu cel putin un muzicant care sa intretina atmosfera au disparut total. Era frumos sa iti bei berea pe acordurile unei viori sau cu un acordeon la masa sau cu un tambal vesel. Insa nu mai e la moda. plus ca si muzica pe care o fac un viorile, tambalurile sau acordeoanele tiganilor de azi nu mai sunt atat de placute ca alta data. Azi plang, rag si injura. Atunci picurau dragoste, plageau suav sau jucau draceste si placeau tuturor. de la boieri si cucoane, la vagabonzi si muncitori murdari din cap pana in picioare de mizerie. Azi toti suntem mai mult sau mai putin curati la exterior, da’ nu prea mai suntem atat de “curati la interior”!

Sau poate m-am nascut eu si traiesc in secolele in care nu ar trebui?
(Image sources Mahala.Com.Au, Blog de Bucurestean si Metropotam)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De vreo cateva saptamani nea Paulica si cu inca niste iubitori de manele vechi au facut un hastag tare interesant pe TWITTER numit #protomanele. Asa ca am zis sa ma altur si eu gastii asteia frumoase, pentru ca “protomanelele” sunt parte din copilaria mea si a altora printre blocurile gri sau pe malul garlei la tara. Si sa nu va aud cu idei precum:
BA TU ASCULTI MIZERIILE ALEA? Pentru ca cele mai multe dintre ele au ciordite liniile melodice dupa meodii pe care le aud des pe Romantic. Si acolo nu prea intra melodii proaste. Si de ce imi place totusi sa aud in fond si la urma urmei “aceste” caricaturi dupa melodii celebre? Pentru ca sunt usor de ingurgitat si au ceva care nu te lasa in pace, ceva din nelinistea tiganilor din satrele vechi, ceva care parca iti asaza foc in talpi si pe inima. Dar hai gata cu gargara sa incepem playlist-ul
Diana mesager 2
Cand ma auzit prima oara melodia asta eram in tren si mergeam catre bunica-mea. Si in tren era o grupa de soldati inn termen care o ascultau. Nu pot sa il uit pe un pustulica care plangea cu lacrimi de crocodil dupa Diana lui pe care cica o prinsese cu unu. Se facuse turta dintr-o jumate de Saniuta si urla prin tren:
CE P*** MEA VROIA MA, SA FUG DIN POST CA SA O F** PE EA! NU MAI PUTEA? II ARDEA P***A SI NU A MAI PUTUT RABDA O SAPTAMANA PANA VENEAM IN PERMISIA MARE?
Mariana – nu stiu cine o canta – Insa nu o mai gasesc deloc prin calculator!
Melodia asta era la noi la bloc pe langa Mona cea mai cantata, desi nici una din fetele care erau pe acolo nu se chemau asa. Insa fusese ceva ce ne atrasese la ea.. si tot apropo de ea. Imi aduc aminte, ca toti tiganusii din gasca in care ne jucam, intr-una din seri, cand erau mai multi ei ramasi afara au facut un fel de dedicatie: PENTRU TOTI TIGANII DE AICI! Ciudat era faptul ca toti incercau in vremea aceea sa scape de stigmatul asta. Insa sangele lor parea ca nu vrea sa ii lase sa uite cine sunt. FRUMOS, asa ca idee! Ce pacat ca realitatea e mult mai urata si prea putin romantica!
Elena

dan ciotoi-generic-elena
Asculta mai multe audio Muzica
Asta era melodia cu care ne placea sa o chinuim pe una din vecine careia nu ii placeau lautarestile. Cand incepeam sa ragem ca o turma de magari isi acoperea urechile si incepea sa ne alerge. Si ce ne mai placea sa o enervam. Mai tare cantam. La un moment dat in cantec Dan Ciotoi inlocuieste Elena cu alintarea LENI. Si asta imi aduce aminte de o colega de liceu care a “explodat” in clasa a 12-a in “toate directiile” in sensul cel mai bun. Si atunci noi baietii ne-am dat cu teslele in “oua”, ca timp de 3 ani nu ne daduseram seama ce “potential” avea “minunea” asta!
Adina Real B

Real B – Adina
Asculta mai multe audio Muzica
Pe asta am auzit-o tarziu de tot si destul de putin. Recunosc cat pot de sincer ca nu am nici o amintire cu ea!
Claudia – Azur

Azur – Claudia
Asculta mai multe audio Muzica
Asta era melodia lu’ unchiu’meu care era indragostit de una din fetele din sat pe care o chema Claudia. Ba si faceam toata familia un misto de el si puneam mereu melodia asta!
Azur – Am iubit in viata mea (marioara)

Azur – am iubit in viata mea
Asculta mai multe audio Diverse
Bairam – Vecina mea

Bairam – Vecina
Asculta mai multe audio Muzica
Melodia asta nu este despre nici o gagica, insa daca ascultati o sa auziti niste referiri la vechile magazine ABC si la spatiul urban din provincie. Interesant si placut sa revezi “tablouri” de acest gen!
Brandy – Oana

Brandy – Oana, Oana
Asculta mai multe audio Muzica
Asta e tot din ciclul “militari in termen” vazuti pe tren. Cand vedeai asta parca iti venmea sa pleci in armata. insa cand iti dai seama ca mersul cu trenul erau singurele momente misto din tot anul ala de armata.
Azur – Mona

Azur – Mona
Asculta mai multe audio Muzica
Asta e unul din “hiturile” din vremurile alea. Mona o auzeai in toate pietele, la tiganii care vindeau casete. Mona se auzea la toate petrecerile si era imposibil sa nu o auzi macar odata pe noapte in orice discoteca. Si sa nu imi ziceti ca erau si discoteci care nu o puneau, pentru ca eu am auzit-o si la un mare restaurant de fitze dupa vremea lu’ Ceasca, cand si-a sarbatorit tata ziua de nastere.
Azur – Manuela

Azur_-_Manuela
Asculta mai multe audio Muzica
Si inchei cu melodia pe care se facea cea mai mare panarama!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare

• Am facut cunostinta cu el undeva pe la 7 ani cand tata vroia sa ma invete sa schiez. Si uite cum ne urcam in personalu’ asta cu tinta Predeal. Si uite cum am avut parte acum si de prima alunecare pe schiurile piticot la partia de pitici din spatele cabanei Clabucet Sosire
• Dupa care prima drumetie adevarata de vara o am la 8 ani cand merg cu ai mei pe traseul Pietrosita – Babele. Nu e deloc scurt traseul asta, insa amintirille de aici cred ca m-au marcat definitiv si dragostea pentru munte si cararile sale acum s-a format. Trenul cu care am ajuns pana acolo este primul cu maneta de deschidere a geamului ca la masina. Mi se parea ca tariesc in anii 1800. Era ceva special pentru mine
• Apoi la 9 ani prima mea tabara facuta la Poiana Izvoarelor tot cu “predealul de 6″ s-a consumat. Zumzetul ala de copii bucurosi ca au scapat de acasa pentru o saptamana de tabara, e ceva ce ma face sa spun ca o sa vreau din clasa a 2-a sau a 3-a sa il trimit pe Matei al nostru in astfel de escapade!
• In gimnaziu “trenul” l-am mai vazut de vreo 5 ori insa pentru excursii de cate o zi la munte facute cu clasa. Cu familia nu am mai mers cu trenul asta, pentru ca in familia nostra deja poposise Skoditza 1000 MB. Una din primele excursii cu masina, pe care mi-o le amintesc foarte bine este iesirea impreuna cu familia pana la Busteni. Cred ca aveam vreo 11-12 ani cand am pus prima oara piciorul in poteca Jepilor. Doamne cate exclamatii mi-au iesit atunci din gura. Eram fermecat de minunatia pe care o vedeam! Tot atunci am vazut si Crucea Carimanului pentru prima oara si platoul Bucegilor, la care m-a speriat goliciunea. Era prima oara cand dadeam de gol alpin si nu stiam nimic despre munte si despre caracteristicile lui
• Apoi la liceu personalul care ducea la munte m-a dus de 2 ori impreuna cu al meu tata din nou la schi. Sigur asta s-a intamplat pentru ca draga nostra de Skoditza era un pic bolnava. Daca imi amintesc bine, prima coborare de sus de la Clabucet plecare pe partia mare am facut-o in clasa a 9-a. Cred ca am luat vreo 30-40 de cazaturi pana jos, insa au fost cele mai fericite cazaturi din viata mea. Dupa aceea in anii urmatori am incercat si partiile din Sinaia si Paraul Rece. Aia de la Paraul Rece mi-a placut ca era atat de pustie… lucru neobisnuit pentru o partie de Valea Prahovei
• Tot in anii astia aproape saptamanal (mai ales vara) “trenul” si navetistii imi erau companioni in drumul catre bunica-mea si spre locul pe care il numesc eu cu mare drag “la tara”. Si tre sa recunosc ca drumurile astea ma umpleau de optimism. Viata aia de naveta pe care eu nu o cunosteam, dar din care “muscam cu nesat” atunci cand o intalneam, mi se parea “misto de tot”. Sigur ca nu erau chiar toate roz, insa cat timp eram multi, nu prea mai conta ca statea trenul si cate o ora sau doua intr-o gara. Imparteam tot ce aveam de halit sau baut si zambeam zicand mereu: “NU E DRACU CHIAR ASA DE NEGRU”!
• Si nu trec de perioada asta fara sa amintesc de un alt personal care imi sta in suflet… Insa nu cel care ducea la munte, ci cel care ducea sprea mare. Acea Vama Veche din clasa a X-a! Acolo am cunoscut spiritul acela de acre vorbesc oamenii carora le pare rau dupa acel satuc linistit, parca agatat undeva in timp si in care atunci cand veneai parca te cuplai la o sursa de energie pozitiva. Era 1995. De atunci a inceput “transformarea” Vamii! Azi este ceea ce vedem!
• Facultatea ma prinde tot cu dorinta de a skia. Asa ca primul an de facultate inseamna si primele iesiri la ski singur. E o chestie interesanta sa porti rucsacul cu tot ce ai la tine pe skiuri. Au fost 2 iesiri: Predeal si Sinaia. Sunt primele exercitii de “management” al echipamentului si mancarii, care ma vor ajuta la momentul inceperii excursiilor serioase pe munte
• Tot cu personale (dar si accelerate), unele care mergeau “spre” sau “prin” munti am fost si in anul 2000 intr-un tur al Romaniei impreuna cu niste oameni frumosi din cadrul unei organizatii non-guvernamentale care se ocupa de manifestari culturale. Superbe amintiri am de atunci. Si daca tot am adus aminte de ea, o sa imi notez undeva sa va povestesc detaliat aventuri si impresii de atunci!
• Si iata-ma la terminarea facultatii. Am dat in sfarsit de muntzomanii adevarati, prin intermediul unui club de ghizi montani proaspat infiintat. Nu mi-a placut scoala de ghizi, dar am pastrat legatura cu cei de acolo. Intre timp nici cei care formasera scoala nu s-au mai impacat si au renuntat la proiect. Asa ca intre timp ieseau ca si inainte de placere la munte. M-am lipit grupului si am inceput sa umblam. Cred ca prima iesire a fost la Cabana Urlea din Fagaras, care acum e in paragina. Imaginea care imi vine in minte cand ma gandesc la iesirea asta este o panta plina cu branduse ca in poza asta. Superb! Dupa aceea am mai asezonat drumurile cu gasca cu unul la mare si unul la in Fagaras – creasta Fagarasilor de la Valea Sambetei la Negoiu. Alte amintiri superbe!
• Dupa care tot trenul personal m-a dus intr-un alt loc care m-a lasat masca – Piatra Craiului. La momentul ala prima impresie la vederea Craiului a fost ca de fapt acest masiv este “esenta” de Fagaras. Adica toate caldarile alea nebunesti si imense au fost “stranse” si transformate in peretii astia superbi sau in minunile astea care se vad superb iarna
• Stiu ca va veti mira, insa dupa toate minunile astea eu mi-am dat seama ca nu vazusem Malaiestiul si nici varful cel mai inalt al Bucegilor – OMU. Asa ca tot acelasi personal ne-a dus pan’ la Busteni si de acolo, lipa, lipa precum gastele am urcat pe poteca Tache Ionescu si am pus vosrtul un pic mai sus de cabana Malaiesti, langa stanca denumita Bisericuta Malaiestilor, tocmai pentru ca aduce forma ei cu o bisericuta. Ma minunam cum de nu vazusem pana acum partea asta superba a Bucegilor. Si cand ma gandesc ca aveam impresia despre Bucegi (dupa ce vazusem Craiul si Fagarasul ca sunt niste munti penali). Eee uite ca imaginea asta, drumul pe Brana Caprelor si imaginea Bucegilor vazuta de sus e la Omu mi-a schimbat complet imaginea despre ei
• Gataaa! In plimbarile cu gasca pe munte, am uitat personalul de munte si am trecut la masini. Si despre aventurile cu Margareta sau Niculina stiti deja. Insa povestea personalelor catre munte nu se termina aici… Cum asa? Pai eu am facut pasul catre o activitate tare draga mie – Alpinismul
• Si uite ca acum trenul asta m-a dus de multe ori pan’ la Busteni pentru a poposi in “cartierul alpinistilor” numit Costila si in traseele de alpinism de acolo, in traseele de escalada din Sinaia sau catre Postavaru’ si Valea Rasnoavelor. Dupa care si la iesirile pentr catzarat am treut la masina. Drept pentru care, am vreo 2 ani de cand nu am mai pus piciorul intr-un tren. O fi bine? O fi rau? Cred ca e rau, pentru ca de fiecare data cand traversez Podul Grant cu piciorul ma loveste asa un dor de troncanitul trenului, de mirosul ala de saboti incinsi si mai ales de locurile in care ma ducea el odata. Insa am rabdare pana mai creste Matei cel mic mai maricel si sper sa ii insuflu si lui dragoste pentru frumusetile muntelui si poate la fel ca si mine si el se va indragosti de tren si de starea aia de euforie. Poate la el se va intampla si vreo poveste de dragoste, asa cum am auzit ca s-au intamplat de multe ori in trenurile care merg catre sau care vin de la munte!

Daca va intrebati de unde pana unde mi-a traznit mie asta cu “trenurile”, tre’ sa va spun ca nu eu sunt de vina, ci Fanel care a fost curios despre “trenurile distractiei“!
(Sursa imaginii Iubesc Brasovul)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De acum trei ani de cand m-am apucat de blogging am invatat un lucru simplu: NU EXISTA PROPORTII OPTIME PENTRU ACESTE TREI ELEMENTE! Si voi incerca sa le iau la puricat cate putin pe fiecare!

• SOCIALIZAREA
  Blogosfera si lumea ON-LINE sunt ca un bol in care se aduna bilele in functie de cum inclini. Si astazi bolul poate fi mare si suprafata in care se aduna bilele imensa. Asa ca respectivul eveniment are parte de o mare audienta. Iar maine bila se face mica, pentru ca si oamenii activi sunt putini. Si evenimentul oricat de “patrunzator” ar fi, nu reuseste sa tace decat acele cateva bile care sunt active in el. Asa ca socializarea poate fi facuta cat se poate de corect si indeplinind toate conditiile pe care le vreti. Cat timp AUDIENTA nu este, eficienta nu este. Asa ca ea trebuie facuta cat se poate de activ in momentele cheie. Bobby la RoTwitter Conference spunea ca sunt ore bune la care sa twitteresti pentru promovare eficienta (12-15 si 20-23). Poate, insa am avut cazuri in care am dat un TWIT la 3 dimineata si din cauza ca subierctul era incitant (sex) am avut sansa sa il vad vreo 2 zile RT-uri la greu. Asa ca doar cu o conditie indeplinita nu e de ajuns. Sigur ca socializarea prin intermediul acestei platforme iti aduce si un pic de FUN, insa ca si socializarea pe site-uri de DATING sau pe messenger si aici exista si pericolul dependentei, insa exista si solutii. Socializarea insa nu inseamna doar TWITTER. Comentariile pe alte bloguri reprezinta un alt exercitiu de socializare. Doar ca si aici e o intreaga stiinta. DO FOLLOW e o conditie pe care multi o adauga la “cele necesare succesului”. Doar ca si aici ne pasc pericole. Vazand ca ele ne aduc vizitatori, suntem tentati sa uitam sa scriem frumos si bine pe blogurile sau site-urile proprii si devenim usor usor din ON-LINE-eri sau bloggeri COMENTATORI PROFESIONISTI. Si ultimul, dar nu cel din urma tip de socializare este intalnirea FACE-TO-FACE. Astea tre’ sa recunosc ca mi-au adus cele mai multe spike-uri de trafic. E frumos, insa daca vrei sa folosesti cresterea cat se poate de eficient tre’ sa gandesti rapid alte texte care sa ii prinzi macar pe o parte cei care au ajuns acolo. Uite de exemplu la mine nasterea mandra-mii a fost un motiv bun ca eu sa descopar alte bloguri de parinti si ei la randul lor sa descopere catogoria mea Jurnal de tatic. Doar ca pentru asta iti trebuie mult timp sa gandesti chestii din astea, iar la mine de cand a aparut fecioru, timp nu prea mai e, insa voi care sunteti inca necasatoriti, studenti sau elevi si cat timp aveti inca mult mai mult timp liber, ganditi asemenea “campanii” daca vreti cresteri sanatoase de trafic. In rest amintesc in treacat guest post-urile sau plugin-uri de promovare
• Despre tema asta mai ziceam eu acum vreo 6 luni, cam asa. Insa degeaba ziceam. Pentru ca munca e grea frate. Si cand le spui oamenilor ca Jeg sta cam 2-3 ore ca sa faca un articol se uita la tine cu ochii cat cepele. Si te mai si intreaba scarbiti:
  

  DA’ CE FRATE MA APUC SA SCRIU O CARTE?

  Nu fratik, nu scrii o carte, insa pentru a fi luat in seama,in conditiile in care esti doar un mic vierme incepator, tre’ sa storci creierasul pana iti baseste idei geniale. Altfel nu vei fi decat unul din miile de oameni care tin un jurnal ON-LINE. Sigur ca nu e o conditie obligatorie ca fiecare din noi sa stam 2 ore, insa important e ca textul sa aiba multa informatie si frumos exprimata si frumos organizata

• Si uite ca ultimul cuvant ne-a adus si la a treia componenta a exprimarii in ON-LINE si de care am vrut eu azi sa ma ocup – INFORMATIA. La inceput si cand descoperi netul sau Free Sharing-ul (DC++ & Torrents) sau bloguri ai vrea sa iei sau sa le citesti pe toate. Toate ti se par importante. Si te trezesti cu READERUL plin cu vreo 600 de feed-uri sau cu hard-ul plin sau ca urmaresti pe TWITTER 6-700 de oameni, insa nu te ajuta cu nimic. Citirea lor sau tragerea informatiei in ritmul cu care ai inceput nu mai aduce nici un plus. Ba mai mult aduce un minus prin ocuparea timpului aiurea.Si atunci solutia e ca si aici sa te organizezi. Stiu ca suna un pic cam “pe interes” (vorba manelistilor), insa calitatea nu o vei obtine decat daca iti canalizezi energiile doar in cateva directii sau si mai bine intr-una singura (asa numita NISARE A INFORMATIEI)

Cam astea au fost enigmele, ideile si solutiile mele pe tema ON-LINE/BLOGGING. Solutia combinarii lor optime inca nu am gasit-o, insa m-am gandit ca poate imi dati voi un algoritm smecher!
(Sursa imaginii Comunic.Ro)
Andrei
KIP IN TACI