Postat de artistu in data August - 21 - 20102 Comentarii
Sal’tare
Bai frate imi aduc mainte cand eram mic eram plin de bube si zgarieturi pe picoare, de ziceai ca sunt la casa de corectie si imi iau bataie cel putin de 2 ori pe zi. Si nici una nu trecea in mai mult de 4 zile. Dispareau ca prin minune,pentru ca in locul lor sa para “alte semne de buna purtare”. Ei bine saptamana trecuta ma impinse placerea sa mai dau si eu o juma de ora cu piciorul in minge la un tenis. Am alunecat un pic si am facut ditai belitura la genunchi. Ei bine dupa aia a inceput calvarul. Toti vroiau sa ma bandajeze, sa imi dea cu alifii, sa ma panseze sau mai stiu eu ce altceva. Eu nu i-am asculat, am dat cu o mana de apa si am tratat-o cu indiferenta. Ei bine n-a prea mers. Azi se implineste o saptamana si julitura nu da semne de trecere. Deci clar frate, am imbatranit. Saptamana viitoare bag o cautare pentru un azil misto, ca nu cred ca va mai dori Matei sa stea in curte cu un bosorog senil. Intrebarea este:
SA O IAU SI PE MANDRA-MEA SAU AU AIA ACOLO BAGABOANTE LA AZIL? )))
(Sursa imaginii: Iris Blog)
Andrei
KIP IN TACI
Postat de artistu in data Iulie - 16 - 20109 Comentarii
Sal’tare
(N.B. Textu’ asta e unul normal. Toti ne gandim la SEX fie mai “cuminte” sau poate un pic mai “pervers”, doar ca nu toti o recunostem. Asa ca JET cu comentariile de genu’: VAAAI CE GANDURI MURDARE DIN PARTE UNUI OM CARE ESTE DEJA PARINTE! CHIAR SI PARINTI FIIND, RAMANEM OAMENI CU DORINTA SEXUALA, NU DEVENIM “LEMNE”!)
Aseara faceam cu un prieten, la o bere, un sumar al filmelor sau jocurilor cu sex vazute prima oara. Dupa nume nu ne-am dat adus aminte nici unul. Insa dupa descrieri aproximative, ne-au trecut prin minte vreo 10. Si de aici evident am pornit pe panta:
BA DA PRIMELE FANTEZII EROTICE, MAI MULT SAU MAI PUTIN COPILARESTI!
Ei si hai sa va spun care era a mea. Un hotel intreg si in fiecare camera in care sa stea cate una. De unde pana unde? Pai pe la 10 ani am avut parte de o super excursie la unul din hotelurile foarte faine la vremea aceea din Predeal (hotelul UGSR-ului). Ei si hotelul ala mi-a ramas intiparit in minte, mai ales ca acolo am avut si prima intalnire cu guma de mestecat sarbeasca sub forma de tigari. Ca pe vremea aceea cunosteam doar gumele TURBO. Deci de aici si fantezia cu hotelul meu. Dar sa ne intoarcem…
In prima faza (prin clasa a 8-a) nu visam sa umplu decat camerele dupa un singur etaj, cu colegele din clasa de la noi si cu cele din clasa vecina, care erau un pic mai multe si mai frumoase decat ale noastre. Evident ca in cele mai bune camere le pusesem pe cele la care numa’ ce le aparusera bine de tot sanii. Ce visam sa le fac? Pai pe vremea aceea (nu eram asa evoluati ca astia de acum, ca inca jucam leapsa si frunza la greu), vroiam doar sa sa mangai pe sani si eram curios daca colegele mele aratau “acolo jos” ca in INFRACTOAREA, singura revista sexy dupa vremea aceea, in care vazuseram si noi la scoala o femeie goala
Dupa care fantezia mi-a ramas in minte si in liceu. Doar ca acum am impartasit-o (pe undeva prin clasa a 11-a) si uneia din fetele pe care incercam sa le combin. Si nebuna cum era s-a apucat sa faca o schema a camerelor si sa umplu din nou. Ca pe colegele din scoala nu mai avem chef sa le tin in camerele respective. Eu ca un disperat dupa ea ce eram evident ca i-am spus: TE PUN PE TINE IN TOATE CAMERELE! Si cum fata era un pic mai dezghetata, mi-a taiat-o scurt:
MAMA CE GARGARA COMUNISTA DE BAIAT CU SHTROMELEAGUL “INTARIT” CARE STA CU OCHII INFIPTI IN DECOLTEUL MEU!
Evident ca am fost dezarmat si m-am apucat sa umplu camerele cu “frumuseti”. Din clasa de liceu nu au mai intrat decat vreo 6 gagici. Nu ca nu mi-ar fi placut, insa la celelalte 6 le ajungeam cu nasul direct la nivelul sanilor. Asa ca ma puteau tine pe post de “fratiorul mai mic”, in nici un caz pe post de “amantul fierbinte”. In schimb in vremea aceea activam intr-o organizatie non-guvernamentala pe profil de mediu. Ba frate si aveam niste “bucati” acolo, mititele asa de 1.50 -1.60 numa’ bune pt mine. O sa va spun am cum aratau “primele trei”
Una era o moldoveanca mutata cu familia din Republica Moldova. Par lung pana la fund, nu purta decat blugi mulati si avea niste ochi albastri de te bagau in boala. Daca ar fi sa avem o fetita in viitor, ca ea mi-ar placea sa arate
Apoi era una din fetele cu care copilaruse in Balta Alba la bunica-mea. “Fata de cartier”, un pic plinutza, jucase fotbal la greu cu noi pe maidan. Nu avea nimic special si era chiar uratica, insa avea un fel special de a se face placuta. Insa probabil fiind singura fata care statuse mereu cu noi, uite ca se lipise de fanteziile noastre
Si cea de-a treia din acest “top” era asta mica de care va povesteam ca incercam sa o “combin la cartela”. Era la Tonitza si ea un pic plinutza, rockeritza, insa nu ii placea sa poarte piele sau clasicele tricouri cu KURT COBAIN din vremea aceea si nici nu “se uda toata” cand canta siroposul ala de Bon Jovi
Si dupa aceea oare ce s-a intamplat cu fantezia? Cu hotelul? Cu visele alea? Pai am descoperit SEXUL real si am inteles ca noi barbatii abia daca reusim sa satisfacem o singura femeie intr-o noapte. Asa ca la cate camere avea hotelul meu, faceau fetele alea panze de paianjen la pasarici pana ajungeam la ele. Asa ca lea-m dat afara pe toate si am “vandut” hotelu’!
Baietii, voi va amintiti fantezii si “fantezari” din astea de prin vremea adolescentei, cand erati “incinsi” la maxim?
Dar voi fetele ce fantezii, “fantezosi” si “porcarele” va treceau prin cap la vremea cand incepeti sa deveniti constiente de “feromonii” vostri?
(Sursele imaginilor Sexy Teen Pantie & The Trainwreck Union & Wallcoo.Net & Habarnist)
Andrei
KIP IN TACI
Postat de artistu in data Iulie - 13 - 20100 Comentarii
Sal’tare
Astazi am dat iama in FACEBOOK si am inceput sa imi caut colegii din liceu, ca ii vad pe colegii de birou ca si-au gasit aproape toata clasa acolo, ca as vrea sa ii revad si eu la implinirea 15 ani de cand am terminat. Asa ca daca e vreunul dintre voi care au facut intre 93 si 97 liceul Economic 5 dati un semn acilisa sa ne strangem sa vedem ce s-a mai ales de capul nostru, care cati copii avem, care cum ati ajuns patroni si tot asa.
Daca ma intrebati de unde mi-a venit dorul de liceu, uite de la melodia asta cu Real B pe care o auzeam la carciumile alea murdare care erau in locul actualului complex Sir din Lujerului, cand mergeam sa dam la “pacanele” sau cand chiuleam de la ore si ne faceam veacul prin piata Veteranilor, la cate o bere fcauta posta si cate-un covrig:
Apropo ditre cei care ati reusit sa va vedeti colegii de liceu la intalniri de 10-15 sau 20 de ani v-au ajutat netul sau paginile de colegi? Sau sunt toate frectie la picior de lem si ar trebui sa ii caut unul cate unul dupa telefoanele vechi pe care le mai stiu?
Andrei
KIP IN TACI
Postat de artistu in data Iunie - 16 - 20103 Comentarii
Sal’tare
A fost a doua oara cand am plecat din tara si tot cu firma la care lucrez si tot la o aniversare a firmei – 15 ani de activitate. Si au fost intamplari muuulte si toate frumoase. Insa nu stau sa le povestesc pe toate, ci doar sa punctez anumite lucruri, pentru ca imi dau seama ca unele lucruri la care probabil eu m-as exalta, nu sunt atat de interesante vazute din exterior, ci sunt “doar amintiri subiective”. Dar sa nu va mai aburesc aiurea si sa pornim…
Amsterdam
Cred ca poate fi un etalon al ORASULUI TURISTIC. Si oricine isi doreste sa transforme un oras mare care ne e inca turistic intr-unul turistic, ar trebui sa-l vada macar odata
E frumos sa vezi SEXUL prezent in toate. Sigur ca unii pudibonzi sau traditionalisti poate spun ca nu e bine, pentru ca “IMI STRICA COPIII FRATE”. Pai daca nu vrei sa ti-i strice, nu te duce cu ei frate. Nu ii duce acolo. Iar cand vor deveni mai mari se vor duce singurei
E frumos sa vezi atatea case renovate, atatea chestii mici din care sa poti crea “atractii turistice”
E frumos sa vezi acest cult pentru canale, pentru viata tihnita la malul apei sau pentru viata tihnita “pe apa” intr-una din casele plutitoare de pe canalele sau pe raul Amstel
E urat sa vezi cata raceala au atunci cand vine vorba de comunicare. Tu ca roman te simti tare singur intre ei daca te muti acolo
E frumos sa vezi cum muncesc neincetat pentru fiecare palma de pamant pe care o extrag si pentru fiecare insulita creata sau pentru fiecare “alungire” a tarmului
E urat ca inca au atitudine de colonialisti si ca se cred inca buricul pamantului. Sigur probabil parerea asta are in ea si o doza imensa de “frustare de roman”. Dar ce sa zic. Sper sa ajungem si noi candva la nivelul lor si sa nu cadem in pacatul infatuarii si al mandriei de acest gen
E frumos sa ii vzei ca stiu sa spuna: ACUM MUNCIM, ACUM NE DISTRAM si mai ales ca stiu sa le faca bine pe amandoua
E SUPERB ca au BICICLETA, un fel de “emblema nationala” si mai ales ca nu se sfiesc sa foloseasca in plimbarile lor si bicle mai vechi sau mai rapanoase, fara frica de barfele babelor de pe strada sau de privirea acida a vecinului de la doi
Si mai ales e frumos ca au autostrazi… MUUULTE si bune rau!
(P.S. Nu am papat SPACE BROWNIES si nu am “fumat”. De ce? Cred ca de frica si o recunosc cat pot de sincer. In schimb am incercat muuulte feluri de bere!)
Poze cred ca o sa urca una cate una in zilele urmatoare. Pana atunci va las doar una cu unul din canalele Amsterdamului.
Nu o sa ma lungesc prea mult si o sa fiu succint. Incep cu nenea ala pe care l-as asculta la orci ora si la orice stare, pentru ca el are melodii care te pot insoti atunci cand ai cele mai amare lacrimi, dar si cand simti ca poti tine lumea intreaga intr-o singura mana – Tudor Gheorghe. El a fost cel pe care l-am descoperit pe vinylurile tatlui meu si care m-a facut sa inteleg valoarea reala a poeziei romanesti, mai mult sau mai putin cunoscuta. Iar melodia nu e atat de cunoscuta, insa ce am vrut eu sa imi aduc aminte a fost instrumentul ala care parca ii e caracteristic lui COBZA
In uikend am fost la Brasov si am muscat din volan uitandu-ma la abruptul prahovean si parca ceva ma chema acolo pe creste. Pregatesc deja o povestire despre acolo, asa ca nu ma intind prea mult la vorbe. Doar spun ca iubesc Bucegii si imi suna in cap pe DN1 la venirea catre casa acest cantec fain!
Dimineata, la intoarcerea la servici, dupa vacanta de 3 zile, m-am intalnit cu un vechi prieten si am baut cafeaua impreuna. Si dintr-una intr-alta, daca tot nu ne-am mai vazut de vreun an, ne-am amintit de copilarie si de mahalaua in care am copilarit in Balta Alba, undeva prin spatele uzinei 23 August (actuala Faur). E si uite ca si el si eu atunci cand zicem COPILARIE ne vine in minte minunea asta de melodie (Gabi Lunca, Ion Onoriu & Toni Iordache – Mama mea e florareasa) pe care o punea tata la magnetofon la poarta, cand jucau tenis vara la poarta sau cand aveau grija de “grupa mica”, ca eram la vreamea aia vreo 12 strumfi care ne strangeam la joaca.
Erau anii ‘80. Televizorul nu avea decat 2 ore si alea neinteresante. Bulgarii aveau desene, insa de la 7.30. Filmele erau si ele doar dupa 8. Asa ca iarna, cand se facea noapte repede si parintii veneau si ne luau de urechi in casa, ca eram inghetati bocna, ce puteai sa faci? Te jucai, descopereai discurile din casa si altele. Si uite ca dintr-o “cautare” din asta asidua printre”minunile” alor mei, am ramas in suflet cu o melodi tare frumoasa – Savoy – Domnisoara. Foarte misto a fost ca dupa iarna in care am descoperit si indragit eu cantecelul, vara noi am fost la mare la un concert SAVOY. Nu va puteti imagina cat eram de mandru ca stiam versurile cantecelului si cat eram de fericit ca il aud direct de la nea Marian Nistor
Si inchei plimbarea mea muzicala de azi cu unul dintre cele mai dragi albume de la PHOENIX – CANTAFABULE. Sigur ca nu pot alege un singur cantec de acolo, ca un mare iubitor de Phoenix ce sunt, insa cred ca pot spune ca unul din cantecele care va pot impresiona pe voi si care va pot face sa fugiti sa auziti tot albumul este Sirena, pe care v-o las mai jos.
Povestea incepe in tommna lui 2006. Dupa ce in facultate scrisesem destul de mult la o revista de cultura, cu texte aproape la fel ca pe blog, dar cu mult mai multa “poezie” si dupa ce facusem un Jurnal, doar cu gandul de a cuceri o fata, care era si este inca profesoara de romana, am zis ca tre’ sa incep sa scriu periodic undeva. Iar agendele sau caietele nu mi se pareau deloc o idee buna, pentru ca imi doream si interactiunea cu un public, care sa imi spuna daca e OK ce scriu sau nu. >>>Restu AICI