Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Ieri nu stiu cum, dar m-am trezit cu un chef nebun de a pleca in vacanta. Cum propriu zis, nu prea pot pleca, din motive de Matei, lipsa de zile de concediu si mai ales niste “fonduri financiare” necesare unei asemenea escapade, am zis macar “virtual” sa calatoresv. Si dupa cum vedeti in titlu mi s-a pus pata pe Valea Jiului. De ce? Pentru ca in toate drumurile nostre facute in tara, nu am calcat niciodata pe acolo. Si tot uitandu-ma pe Panoramio, am vazut ca au niste privelisti senzationale, niste viaducte care te lasa fara respiratie, un drum superb pentru un sofer pasionat de “a trage de covrigul Loganului” si niste locuri de vizitat, cel putin interesante. Si toate sunt legate de acesti trei superbi munti Parang, Retezat, Sureanu.
In Parang ai Transalpina (pe jumatate asfaltata (deja!)). Sigur eu sper ca la vremea cand va fi terminata asfaltarea, sa nu auzim nimic la TV sau RADIO. Desi la cat de laudarosi sunt dragii nostri ministrii, parca ii vad ciopor la taierea panglicii. In rest daca vorbim de munte vorbim de trasee de drumetie. Marea problema e faptul ca nefiind un munte foarte cautat, nici nu gasim cabane de creasta. Insa imaginile sunt impresionante si tocmai faptul ca nu este foarte “calcat de oameni” il face special. In rest despre Obarsia Lotrului, Voineaza, Vidra si zonele adiacente v-am mai povestit in Jurnal.
Dupa care sarim rapid si in Retezat. Si de caolo mie imi vin in minte cabana Pietrele, Gentiana si acele imagini superbe cu bolovani. Insa uite ca sunt mai multe de facut si de vizitat acolo si multe carari de batut. Si daca vreti am gasit si o harta mititica cu obiectivele reprezentate. Eu unul nu vreau sa ratez Campu lu Neag si lacul Valea cu Pesti, pentru ca prea mi-au laudat multi oameni locul asta.
Si ultimul dar nu cel din urma masiv muntos Sureanu. Aici eu nu am ajuns decat la Prislop, la un revelon si am “drumetit” un pic prin zapada prin jur. Insa partea sa interesanta este “mijlocul” unde gasim Sarmisegetusa Regia, Pestera Bolii, pestera cu corali la 12 km de Campu lu Neag, Ciclovina – Gradistea Muncelului, plus toate minunile astea – Cheile Crivadiei, Băniţei, Tăii, Roşiei sau Jieţului – grupate pe o rază de doar câţiva kilometri
Ei bine astea sunt cele gasite de mine la repezeala, asa de parca as pleca maine, pe fuga. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi daca as avea o zi de cautat si de ordonat intr-o lista cred ca ar fi o gramada. Asa ca (din lipsa de timp) o sa va las pe voi sa imi mai spuneti locuri de vizitat, chestii de facut si altele asemenea.
(Sursele imaginilor CJ Hunedoara & Turism Land & Terra Magazin)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
E vara, suntem in plin sezon si pe toti ne duce gandul la mare, la valuri, la discoteci si seri romantice. Si totusi marea frumoasa nu o mai prea gasesti la noi. E prin Bulgaria, prin Croatia, prin Grecia sau Turcia. Si totusi daca nu ai chef sau din varii motive vrei ceva cu multa apa, multa verdeata, aer curat, peisaje care sa te lase masca, plimbari cu barca… si pentru cei pasionati de pescuit adevarat? Evident ca oricine raspunde DELTA. Dar uita ca la cat e de atractiva Delta, tot la fel “de speriat” e Delta pentru unii. De ce? Pai sunt tantari, sunt serpi, nu sunt conditii moderne. Credeti-ma pe cuvant ca exista o gramada de solutii in farmacii care au efect pentru indepartarea “dusmanilor” astora mici. Apoi serpii de apa sa stiti ca nu musca si sunt mai speriosi decat orice animal. Iar vis-a-vis de conditii sa stiti ca asta era acum ceva ani. Delta de acum e mult evoluata. Sigur unii dintre voi imi veti spune:

Ce iti dai ma tu cu parerea? Nu ziceai in episodul din Jurnal de Romania despre Delta ca nu ai ajuns acolo? Asa ca ciocu’ mic si joc de glezne!

Si in acest caz nu pot spune nimic, ci doar sa iau “pozitia ghiocelului” si sa recunosc ca aveti dreptate. Si totusi uite ca am gasit eu o solurie ca sa scap onorabil. L-am invitat pe Nicu de la Info-Delta.Ro sa va atraga asa cum stie el mai bine sa veniti in Delta Dunarii. Si iata ce a iesit:

• Neata! Merge treaba?
  Nţţ! Subtire rău! Două ţâcuri anemice! Răspunde plictisit nenea ce stătea tolănit in iarbă în faţa a trei lansete … privind în continuare firul Dunării.
  A! Aţi mai dat în locul ăsta?
  No! Azi am venit! E loc sigur! Tre’ să dea ceva in ele (lansete n.a.) Continuă nenea cu aceeaşi plictiseală în voce.
  La rîmă?
  Una pe clasic, alta pe porumb şi alta pe Drachkovitch.
  Oau! Imi zic în gând: nenea pare un adevarat maestru în ale pescuitului pe Dunăre! Nu prea am chef de pescuit, aşa că încerc să schimb câteva impresii cu nenea, poate mai prind şi eu ceva secrete de pescar
  Da la ştiuca aţi încercat? O tură cu barca?
  Am băgat o tură, da nu la pescuit, doar aşa de gura lu’ nevastă-mea, să vadă şi ea zburătoarele, nuferii … chestii de muiere. S-a uitat la prea multe poze şi s-a molipsit. M-a înnebunit nu alta. Barcagiul zicea că ne duce până pe Lumina. Vrajă! Ne-a bagat pe Erenciuc şi cică am ajuns! I-am zis lu’ ăla că nu mă fraiereşte pe mine, să încerce cu altu’! A înţeles cum stă treaba şi ne-a dus acolo unde trebuia. O să mai dau o tură să vad Mănăstirea Stipoc că tot sunt prin zonă. Da merg cu altu’.
  Măi să fie! (iar vorbesc cu mine în gând) Nenea ăsta “le are” nu glumă! Ia sa-l testez io mai bine.
  Storceac v-a dat la pensiune? Că ar fi păcat să nu mancaţi!
  Ha! Au zis că este storceac dar nu era … le-am zis asta! Nu ma fac ei pe mine. Spuse nenea plictisitul cu un prim rânjet în colţul gurii.
  Gata! Mă predau! In sfârşit iată pe cineva care cunoaşte cum stă treaba prin deltă . Am ce discuta cu el.
  Să înţeleg că aţi mai fost de multe ori în deltă?
  No! Este prima dată. Da de ce mă întrebi, tu nu ai internet acasă?
  Ba da! Răspund eu oarecum încurcat de intrebare.
  No bine! Atunci intră matale frumuşel pe www.info-delta.ro şi vezi că scrie acolo tot ce trebuie să ştii despre Delta Dunării. Sănătate!

Eee, acu intrebare:
V-a convins Nicu cu stilul sau funny de a va invita in Delta?
Daca raspunsul este DA, sa ne povestiti si noua dupa ce va intoarceti de acolo sa dati cu impresii fie pe aici fie direct la Nicu pe blogul de pe Info Delta!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Desi am vorbit de Timisoara, ca vis de vara pana’n seara , inca de atunci simteam ca nu am spus tot sau ca ceea ce am spus nu e destul. Asa ca am apelat la o timisoreanca get-beget, care sa puna un pic de suflet in cuvinte si sa ofere un pic de simtamant banatean Timisoarei. Nu va mai plictisesc cu balarii si o las pe Tomata cu scufita sa va vorbeasca:

Despre Timisoara nu stiu daca se poate spune ca este un oras turistic, desi toti care vin aici isi doresc sa revina. Multi spun ca pentru atmosfera, altii spun ca pentru oameni, mai sunt si altii care se intorc pentru oras in sine.
Timisoara e un amestec de nou si vechi, de tot felul de premiere, de la iluminatul stradal si pana la reusite medicale, e un mix de cultura din ce in ce mai dzvoltat, un popas intercultural in care se opresc francezi, nemti, dar mai ales italieni.
Daca intrebi un timisorean ce ti-ar recomanda sa vezi cand vii in orasul lui, iti va spune negresit Piata Unirii, Centrul (sau Piata Victoriei), malul Begai si stadionul. Poate cu stadionul exagerez, ca nu-i mare lucru de vazut, dar daca il intrebi pe acelasi timisorean care sunt simbolurile orasului lui iti va spune cu siguranta Poli, revolutia din 1989 si Piata Unirii (printre altele, desigur).

• Daca o luam pe rand, Piata Unirii e locul pe care nu trebuie, sub nici o forma, sa-l ratezi sau sa-l eviti. Pentru ca acolo se afla inima Timisoarei. Acolo se afla cele mai cochete cafenele, baruri sau terase. Acolo se urmaresc vara campionatele de fotbal, acolo se citeste o carte pe bancutele din fata Domului sau pe cele de piatra care formeaza un oval in centrul Pietei. Acolo isi da lumea intalnire si acolo vei vedea cea mai pestrita populatie pe care o ofera Timisoara. Acolo gasesi caini care se joaca pe iarba, si tot acolo gasesti cate un fotograf la fiecare pas
• Piata Victoriei, sau locul careia noi ii spune Centru, este unul dintre cele mai frumoase locuri ale orasului, dar mai presus de frumusetea fizica, pentru timisoreni reprezinta simbolul libertatii. Acolo au murit oameni in 1989, acolo s-au dus sa protesteze si acolo ne cerem drepturile. Fie pentru tara, fie pentru oras, fie pentru echipa de fotbal. Opera si Catedrala Mitropolitana stau fata in fata pentru a strajui siguranta timisorenilor si a tuturor celor care le calca pragul
• Malul Begai, departe de a-l putea compara cu malurile Senei, e totusi unul dintre locurile cele mai speciale ale Timisoarei. O plimbare pe falezele ei si imediat te simti ca-n vacanta
• Despre ceea ce inseamna echipa de fotbal a orasului, desi sunt fata si n-am fost decat o data pe stadion, am un singur cuvant: solidaritate. Din orice oras al tarii sunteti, n-aveti cum sa nu cunoasteti galeria timisoreana, n-aveti cum sa nu stiti de meciul cu Steaua in care alb-violetii au pierdut cu 8 la 1 si pe timp de ploaie, un stadion intreg inca striga „Hai Poli”. N-aveti cum sa uitati revolutia alb-violeta din Piata Victoriei, cand orasul a iesit in strada pentru a protesta impotriva unor decizii absurde asupra palmaresului echipei. Pe Dan Paltinisanu se strang femei, barbati, copii, batrani, mame, bunici – suporteri. Nu conteaza clasa sociala, functia sau aspectul, acolo toti spera la unison ca echipa lor sa castige

Nu, Timisoara nu e un oras turistic, e un oras sentimental, in care vii pentru oameni, atmosfera si simboluri

Mai pot adauga eu ceva? Cu siguranta NU. Doar un sincer MULTUMESC si promisiunea ca voi oferi, atunci cand voi ajunge prin Timisoara, un suc si o prajitura acestei minunate fete!
(Sursele imaginilor Travel to Banat & Pitic Style)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Dupa cum va spuneam in articolul anterior, scris acum o saptamana, am fost plecat de Paste la Sovata. Ce ma asteptam sa gasesc? Pai dupa experiente ca Baile Govora, Baile Olanesti, Herculane, Borsec sau Calimanesti-Caciulata nu aveam asteptari deloc. Speram sa nu avem probleme cu apa calda sau incalzirea, speram sa nu fie chiar foarte trista statiunea si sa vedem macar 2-3 oameni tineri in plimbari. Si ce am gasit?

• Eu si mandra-mea am zis (fara frica de a gresi), O MINUNE
• O statiune in care mai mult de 80% din case (deci nu vorbesc doar de pensiuni) sunt renovate!
• O statiune in care se vorbeste aproape in totalitate ungureste, dar in care (daca vei intreba pe oricine ceva in romana) ti se va raspunde la intrebare cat se poate de degajat si de politicos
• O statiune care are personalitate si mandrie

Stiu, unii dintre voi veti spune ca e mana ungurilor care au investit la greu. Si care-i problema, cat timp si eu ca roman ma pot bucura de minunile alea? Uite daca ar fi ca toate minoritatile sa faca din locurile in care stau asa minuni, eu as da Tulcea DOAR LIPOVENILOR, as da Sibiul DOAR SASILOR, Herculanele DOAR SARBILOR si asa mai departe. Si pe bune daca m-ar deranja sa vad inscrisuri bilingve in respectivele localitati sau zone. NU de alta dar si noi ca romani tare ne bucuram vara cand mergem in Paralia Katerini si ni se pare ca suntem la Mamaia si nu in Grecia sau suntem mandri cand vedem pe frontispiciul unui restaurant intr-o zona cu multi romani in New York sau Toronto, un nume scris in dulcele nostru grai.
Ca nu va mai aburesc aiurea, va spun ca vorba ai veche cu ORICE ROMAN E MAI BUN DECAT ORICE STRAIN, INSA ORICE DOI ROMANI SUNT MUCI IN COMPARATIE CU ORICARE DOI ROMANI, PENTRU CA NOI NU STIM SA LUCRAM IN ECHIPA e valabila. Iar la Sovata maghiarii ne-au demonstrat ca ei au stiut si inca stiu!
Din nou, nu contesc faptul ca ii au si ei pe ai lor si ca au furat si dintre ai lor la greu, ca au si ei negina lor care isi doreste autonomia doar pentru interese obscure ale unor cercuri de interese. Insa cred ca o solutie mult mai echitabila ar fi organizarea si oferirea autonomiei economice pe zone. Unesti 4-5 judete (2 sau 3 cu situatie financiara mai buna si 2 sau 3 cu situatie mai rea) si ii lasi sa se organizeze pe plan local. Pentru ca in intrega tara exista supararea de genul

JAVRELE DE LA BUCURESTI HALESC O GRAMADA DE BANI SI LA NOI AJUNGE MARUNTISUL

Si tre’ sa le dam dreptate. Uite la ei au o sosea de 25 de km intre Balauseri si Sovata, pe care merg toate masinile care bat vara Sovata (si credeti-ma ca nu sunt deloc putine sau mici) si tot pe soseaua aia merg carute, merg tractoare si unde mai punem ca aici conditiile iarna nu sunt deloc usoare. Si e ca in palma de cand au facut-o. Iar la noi in Bucale se schimba asfaltul si de 2 ori an. Si atunci au si ei sau altii dreptate si au tot dreptul sa fie suparati.
Cu ce am ramas din plimbarea asta?
Cu dorinta de a reveni la vara sa ma balacesc in Lacul Ursu, cu revenirea in salina Praid si cu plimbari pe dealurile astea faine.
In rest toate bune si frumoase si sper ca nu sunt singurul cu o astfel de parere asupra coltului astuia de Romanica!
(Sursele imaginilor Apolonia Tour & Mayer-Transport.Ro & Rustic Travel)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pornim din nou la plimbare in TURUL ROMANIEI de unde ramasesem saptamana trecuta, adica de la Iasi.
Atunci, la acel moment, am ramas profund impresionat de oras. Nu stiu daca de vina era si faptul ca ramasesem din liceu cu un fel de aura superba pentru “dealul Copoului” din literatura sau poate era de vina faptul ca am ajuns acolo intr-o zi de vineri cand se inchidea traficul in zona centrala si era data pietonilor. Sau poate de vina e faptul ca auzeam pentru prima oara HORA UNIRII cantata de ceasul din Palatul Culturii. Sau poate ca sunt probabil toate acestea adunate.
Si nu pot uita evident tot de atunci minunea aia de Bojdeuca a lu’ Creanga si pe tanti aia care parea rupta exact din vremea aceea cand traia Creanga si care parac traise alaturi de el. Apoi Sfintii Trei Ierarhi si povestile superbe despre ea si despre cum fusese imbracat in aur, nu te pot lasa chiar indiferent. Iar linistea Copoului si mirosul din Bolta Rece, parca veneau sa puna capac acelei zile, in care puteam jura ca dorm si visez chiar daca ma ciupeam din cand in cand.
Sau poate ca de vina e si faptul ca IASIUL se afla pe 7 coline Cetatuia, Galata, Copou, Bucium-Paun, Sorogari, Repedea si Breazu si ca pe doua dintre ele (Cetatuia si Galata) sunt 2 manastiri superbe. Insa chiar daca aici am stat cel mai mult din toata excursia si am vazut destul, tot as mai vrea sa mai revin, pentru ca bonomia moldovenilor mi-a placut atunci si as mai vrea sa mai gust din ea. Nu mai zic nimic de specialitatile culinare si vinul care e parca mai gustos aici. Sigur ca revenirea in Moldova am facut-o la revelionul 2006-2007, cand am avut aventurile cu Margareta, insa dorul de Iasi inca ma incerca. Dupa care trenul ne-a dus la Galati, insa nu fara incidente. Undeva la vreo 20 sau 30 de km de Galati s-a stricat sau fusese un accident si am fost preluati de niste autobuze din alea dupa vremea lu’ Burebista. Acum pare interesanta ca amintire. Atunci nu stiam daca vom reusi sa ajungem toti pana la Galati si eram destul de ingroziti. Iaca si Galati-ul. Orasel mititel, super industrializat, megalomanizat si stricat de comunism. Nu pot uita urateniile alea de “opere din metal” pe care le-am vazut intr-unul din parcurile lui, probabil “dovada vie a indemanarii muncitorilor” de la Sidex. Insa mie mi s-au parut naspa de tot frate! Pentru ca numa’ ce vazuzem intr-un anticariat in perioada aia niste imagini vechi in genul acesta cu Galatiul si probabil ma asteptam sa vad macar o mica dovada a acelui “trecut glorios”. Nu mai zic de faptul ca la trecere, la bac, era o mizerie si un miros de stricat, plin de tziganime care vindea de toate, mai ceva ca in balciurile de pe langa Bucuresti. E posibil insa sa fi fost un moment neprielnic si sa fi fost de vina faptul ca doar am tranzitat orasul si ca nu am stat sa ii descopar si fata frumoasa. Drumul pana la Tulcea facut cu microbuzul mi-a lasat atunci un sentiment de frica. Imaginile pareau rupte din Africa. Era o saracie greu de inteles pentru mine, copil crescut in si pe langa Bucuresti, unde nu prea exista o stare de saracie agravata a oamenilor. Tulcea insa m-a cucetit prin faleza. Sigur marele avantaj e ca am prins aici si sarbatoarea de Sf Maria, niste focuri superbe de artificii si o plimbare in afara Tulcei intr-un loc numit Nufarul (daca imi aduc bine aminte). Aia a fost a doua si ultima baie in Dunare facuta de mine. Sigur ca mai misto era daca puteam sa fac si o partida de pescuit, aici in “patria pescuitului”. Sigur ca de atunci si pana acum, multe idei mi-au trecut prin cap vis-a-vis de o revenire in Delta si la Tulcea, insa inca sunt la stadiul de vis. O sa mai dureze ceva timp pana la momentul sau momentele acelea. In rest de aici TURUL s-a incheiat cu trenul Bucuresti – Tulcea.
Deci iata cva un tur a Romaniei facut in anul 2000 mi-a deschis apetitul pentru “plimbari” pe care le-am facut de atunci pana acum si inca mai am pe lista de TO DO cate ceva de bifat. Asa ca nu va sfiiti sa va urcati in tren sau in masina cu rucsacul in carca sau in portbagaj si sa haladuiti cat puteti de mult, pentru ca snt muuulte lucruri marunte de vazut peste tot prin Romanica noastra cea draga!
(Sursele imaginilor Dacy OnLine & Xplorio)
Andrei
KIP IN TACI