Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Povestea de azi incepe cu “Hai sa ne jucam tati cu jucariile!”. Evident ca la un anisor nu prea reusesc eu sa il conving sa se joace “asa cum trebuie” cu jucariile sau sculele de prin curte sau mai stiu eu ce alte chestii. Insa uite ca fara sa ne dam seama in experienta jocului si invatarii diverselor “chestii”, Matei ne educa si el pe noi ca parinti, nu numai noi pe el. Insa uite ca acest “duo” activ, nu e prezent in toate familiile. Vad parinti care par apasati de faptul ca trebuie sa stea si sa se joace cu mandrii lor copilasi. Li se pare o corvoada socializarea si jocul cu ei. Sigur, ca aceasta lehamite a lor de a se juca, cred ca e si masura cu care se poate vedea cat au reusit respectivii maturi sa pastreze intact in ei copilul si cat au reusit sa pastreze intacta, acea naivitate si acea placere de a rade in fata unui fluture care zboara sau in fata unui pisoi care alearga dupa propria coada. NU mai stim frate sa ne uitam fermecati la chestiile marunte care ne inconjoara.
Ei bine tocmai de aceea si tocmai pentru ca placerea jocului sa fie cat mai mult timp in sufletul lui, eu incerc sa il invat inca de pe acum sa il invat sa creeze relationari. Evident ca pentru unii par un fel de Don Quijote, care alearga cu caruciorul, ca tiganii la piata sa prinda cele mai bune locuri de cersit dimineata devreme si seara inainte de iesirea fluxului de “muncitori harnici de la uzina”. DE CE MA INCAPATZANEZ SA ALERG? Pentru ca am vazut si vad multi colegi sau prieteni care negasind in parinti niste “profesori” de COMUNICARE, au “lipsuri” de personalitate, au frustrari si temeri vis-a-vis de capacitatea lor de a face anumite lucruri si de capacitatea lor de a comunica. Si sper ca aceasta “fierbere interna” a nostra de a-i oferi cat mai multe activitati din care sa isi aleaga el ce vrea, sa nu ma paraseasca pana la varsta la care el va putea sa alerge singur dupa ele. Si apropo de ideea asta, tocmai ce ii spuneam mandrei zilele trecute, ca nu va conta cat de mult ma voi chinui ca sa il duc unde vrea sa mearga, numai sa isi gasesca sportul care ii place sau activitatea profesionala care i se potriveste. Sigur, in principiu va trebui sa am grija si de o doza de libertate in alegerile lui, dar si de o analiza la rece si anumite sfaturi si discutii in cazurile in care mi se pare ca directia nu e cea buna. Dar totul fara acel “NU AI VOIE”, pentru ca dincolo de adolescenta acest “NU AI VOIE” lasa urme adanci in formarea lui viitoare si trebuie inlocuit cu

TU CREZI CA E OK? CARE SUNT RISCURILE? TI LE ASUMI?

Sigur ca mai in gluma sau mai in serios, mi-am adus aminte ca in copilarie mereu ma intrebau parintii “CE VREAU SA MA FAC CAND VOI FI MARE!” Si pe vremea aia avem un nenea Gica, pe care il vedeam mereu imbracat bine si care ne aducea mereu ceva bun. Si il vedeam mereu ca ii arata lu’ tata tot felul de jmecherii cu cartile. Si la un moment dat el nu a mai venit la noi cam un an. Tata imi spunea ca e plecat la tara la el. Asa ca ziceam mereu ca eu vreau sa devin ca nenea Gica. Asa ca tata, ca sa imi treaca “visele”, mi-a povestit ca in realitate nea Gica juca poker si barbut si ca in anul ala cand a fost plecat “la tara”, a fost de fapt in puscarie. Ei bine atunci am avut parte de prima “cadere” a unui vis. Insa astazi din pozitia de tatic, daca l-as vedea pe Matei jucandu-se asa cu cartile – Card Florishes – cred ca mi-ar placea sa il ajut sa isi urmeze “pasiunea”, fara sa imi fie frica de faptul ca va deveni un nou “nea Gica”. Sigur de vina e si faptul ca activitatea asta am descoperit ca o face unul din nepoteii mei de 15 ani. Si visele mele merg mai departe. Parca il si vad pe mandrul nostru Mateias crupier in CASINO. Si pe ine un mic Becali la “butoane”. Hai ca visez prea tare! Gata astea au fost “elucubratiile” mele de tatic pe saptamana asta!
(Daca mai vreti si alte filmulete cu jmecheriile alora mici cu cartile de joc mergeti pe canalul asta de YouTube)
(Sursa imaginii 21ace.com & ALL WOW VIDEOS)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Stiu ca titlul suna destul de HARD, insa nu va speriati. Nu e nimic grav la nivel personal. Insa titlul asta mi s-a parut destul de sugestiv pentru ceea ce va voi povesti in continuare.
Povestea a inceput de la cuvintele frumoase ale Mirunei, vis-a-vis de stiul de hranire al unui copil si de reactia la cresterea greutatii lui. Cred ca problemele sunt mai multe si trebuiesc luate in calcul toate odata:

1. PROGRAMUL meselor. Credeti-ma ca de un an de zile de cand sunt tatic am intalnit atatea cupluri care ii dau sa manace copilului “ATUNCI CAND II ESTE FOAME”, dar fara a avea macar niste intervale orare prestabilite pentru hrana bebelului, ca m-am saturat. Frate nu inteleg oamenii astia ca programul aiuristic de “papica” ii da peste cap metabolismul, asa cum ti-l da si tie ca matur. Doar ca metabolismul tau a invatat sa se adapteze si stie sa spuna da (dupa aceea!) unui program fix. Dar copilul acum isi formeaza metabolismul
2. Ce ii dam sa pape la orele respective? Pai frate daca tot ai trecut la “diversificarea hranei”, citeste si tu in toate cartile care trateaza problema si vezi si tu ca ciorbica se da in intervalul 11 – 15, fructele de la 15 pana la maxim ora 20 (functie si de programul lui de somnic). Iar seara cerealele, gris cu lapte sau alte asemenea. Nu mai zic de faptul ca nu are ce sa caute in meniul lui pana pe la 2-3 anisori (macar!) mezelurile, “sucurile naturale’ din comert, ciocolata sau (cel mai grav!) alcoolul. E o prostie vorba veche:
   LASA BA, SA SE INVETE CU TOATE DE MIC!
3. Dupa ce a crescut, pe la 3-5 anisori, incercati sa nu ii faceti cunostinta cu McDonald’s-ul. Frate stiu ca au loc de joaca pentru copii si poate va imaginati ca si mancarea este in conformitate cu ceea ce ar trebui sa pape un copil. Insa nu e asa. McDonald’s-ul e un lant imens care are acelasi fel de retete si care prin prisma maririi lor, nu sunt luati la “puricat” pentru ca sunt investitori strategici. Si totusi cum facem sa ii pacalim pe copii, ca sa nu se simta “nedreptatiti”? Pai cumperi tu frumos niste chifle si le umpli cu legume din casa si cu carnita fripta la gratar si pe care le-o maruntesti si le spui ca ala e hamburgherul sau McChicken-ul. Si uitea sa vei deveni tu taticul sau mamica McDonald’s

Si sa strecem la partea a doua a “durerii” de care vorbeam in titlu. In uikend, vreo cateva ore, Matei al nostru a schiopatat de un piciorus. Cred ca a dormit pe el si era amortit. Ei bine nu vreti sa stiti cat eram de speriat (Sigur eu sunt speriat in general, atunci cand vine vorba de dureri sau boala!). Dar cand vine vorba de “mititel” iti vine sa iei lumea si sa o intorci cu susul in jos. Sper ca viata si viitoarele experinte de parinti sa ne invete sa fim calmi si sa gandim la rece. Insa e si asta o “scoala” prin care sa trecem si din care sa invatam incetul cu incetul!
Cam atat de la taticul de servici! Ai vostri mititei ce surprize placute v-au mai oferit!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Nu am mai scris de mult despre “minunea” nostra numita Matei. Asa ca daca tot stau in batatura, Duminica dimineata, admirand porumbeii cum zboara pe deasupra, am zis sa fac bine si sa imi misc fizicul pana la calculator si sa va mai spun cate ceva, pentru ca multi dintre voi m-ati intrebat pe Facebook si Twitter cum mai e si (mai ales) daca am poze de la mare

• Si o sa incep cu capitolul “Cum mai este!”. Pai e greu de vreo saptamana, ca ne apar caninii si noaptea, ne cam smiorcaim destul de tare si tot din cauza lor ne trezim cu totii pe la orele 5 dimineata, fata de 6.30 inainte
• Am inceput sa “rupem” un fel de cuvinte. De exemplu clanta usii e CACA (spus lung). Apoi daca il intreaba oricine din curte une de tata, arata spre mine. Nu va imaginati ce bucurie am avut in suflet cand s-a intamplat prima oara
• Recunoaste parte din jucarii (mingea, lopatica si ciocanul) si le aduce atunci cand i le cerem. Ba mai mult! In ultimul timp, seara, am incercat sa gasim grupuri de copii. fie pe strada nostra, fie pe cele din apropiere si a reusit sa relationeze cu ei. Imparte jucarii! Ceea ce e o mare victorie. Pana acum nu dadea drumul la jucarii, nici daca il frigeau la manutza
• A invatat ideea de plecare si ii place la nebunie. Asa ca daca ne vede ca ne imbracam cu alt tricou sau daca o vede pe mandra-mea facand un bagaj, e deja la usa, Daca nu chiar la poarta, batand in ea in semn de plecare. Nu va spun ca dimineata, plec pe alta usa si ii atrage toata lumea atentia cu tot felul de jucarii, ca a facut bunica-sau greseala sa ma conduca pana la poarta cu el in brate intr-o dimineata si nu l-au mai putut potoli din plans vreo ora. Vroia sa plece neaparat dupa mine
• Tot odata cu cresterea a inceput sa nu mai aibe chef de papa. Trebuie un intreg circ si un sac cu jucarii aruncate si plimbate, o gramada de mascarii facute la mesele de dimineata si la pranz. Fructele de dupa amiaza si cerealele de seara in schimb le mananca destul de OK
• La mare i-a placut in apa ceva de speriat. Nu vedeai balacitor mai mare ca el. Se minuna lumea cand vedea “broscuta” balacind apa si razand zgomotos, ceva de speria. Nu va mai spun de cat de fericit era cand a vazut intinderea aia cu nisip. De fericire, in prima zi de plaja isi lua si isi punea si in cap nisip
• La mare (dupa cum v-am spus atunci) am fost la Mangalia. Si intr-o zi am zis ca tre’ sa vizitam si Herghelia Mangalia, celebra pentru faptul ca are cei mai multi “pur sange arabi” din sud-estul Europei. Insa chiar si cu acest “atribut” nu mai este ce era odata si e pacat. Dar despre asta vom vorbi intr-un episod din Jurnal de Romania. Ce vroiam sa va spun este faptul ca de cand a vazut toti acei caluti adunati acolo, a inteles ca acela e un cal si de fiecare data cand apare cate unul la TV arata cu degetul, parca zicand UITE MAMI, CALUL! Evident ca iar iti vine sa il papi cu tot cu scutec plin

Gata nu va mai plictisesc cu cuvinte, va ofer si poze, cu mici comentarii “facute de Matei la ele” si un filmulet dintr-o plimbare facuta seara pe unul din digurile din Mangalia. Matei preia legatura…

• Mersi tati. Am preluat-o si incep prezentarile. (Aplauze va rog, ca sunt deja o vedeta! )
  Doi barbati si jumatate va saluta de la Mangalia (nu-i asa ca suna a vedere din 1984, trimisa de bunicii nostrii? ))))
  
• Io si mami mea. Cum ma tine mami asa in brate, parca sunt intr-un tron – Ar suna bine Matei printul din Giulesti? Sau parca sunt tigan uraltor de manele? Voi ce ziceti?
  
• Eee, deja sunt in elementul meu. Acest zambet a facut praf o gramada de gagici pe plaja. A zis tati ca daca dati si voi ceva (nu mult – una sau doua sute de euro) ma inchiriaza pe post de “agatator de gagici”, pentru cei mai putin norocosi! Si la valoarea mea, sa stiti ca banii sunt putini. Asa ca grabiti-va – E PROMOTIEEE! ))))))))
  
• Sa se noteze! Eu am vrut sa port papuci pe plaja, dar parintii astia ai mei aiuriti mi-au luat papuceii prea mari. Deci in concluzie sunt fericit ca pot sa ma joc in nisip in picioarele goale
  
• Voi ati auzit de Atlas? Ei bine sa stiti ca era mic copil, cand tinea cerul in spate. Ala e usor de tinut, ca are nori pufosi si usori. Uite-ma pe mine aici tinand tavanul pesterii Limanu! EEE, ZICETI VOI CA NU SUNT EU MAI TARE!
  
• Aici ii explicam lu’ tati, ca pestera are 4 km si ca e una din cele mai lungi din Europa de est. Nu cred ca a inteles el prea mare lucru. Noroc cu internetul asta si cu GOOGLE-ul, ca altfel nu ar mai stii el nimic!
  
• Aici sunt in geamia musulmana, nu la vreo tribuna oficiala. Insa mi-a placut garduletul asta si mi-am imaginat ca sunt la tribuna Parlamentului. Nu-i asa ca imi sta bine. Sigur nu am burta destul de mare si nici gusa, da’ cine stie, poate pana cresc eu mare se vor mai schimba si Parlamentarii!
  
• Sa se noteze SUNT ECOLOGIST (daca se indoia cineva de acest fapt!)
  
• Aici pozam la Adamclisi pentru o casa de moda. Hai ca sunt fotogenic rau de tot! Va anunt eu pe blog la tati cand am sesiune de autografe. Insa mai dureaza putin, ca sunt in turneu! )))))))
  
• Mda! Cred ca aici am gasit urma calului lui Traian cand a cucerit Dacia. Cum ce fel de urma? Pai de acolo dintre pietrele alea doua miroase a balega. Nu e asta o dovada clara ca Traian si calul lui au trecut pe aici? )))
  

Va pup si ne vedem cand ne intalnim!
P.S. Oooops, era sa uit de filmuletz!

Sper ca v-a placut cum a comentat Matei pozele!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ochii lu’ bebitza asta par sa ne intrebe de fiecare data cand il bagam la culcare sau cand il punem in scunelul in care papa. Si evident ca noi ii spunem:

Tati tre’ sa papam ca sa avem putere sa nu jucam toata ziua. Si uite ca ne pica ochisorii in gurita de somnic si ne face burtica zgomote grave de fomica!

Acu’ cat intelege din aceste rugaminti ale noastre nu stiu, insa macar el vede ca noi ii spunem ceva si ca ii dam un raspuns la eventualele sale DE CE-uri. Sigur ca la el purtarile astea sunt normale. Abia acum incepe sa decopere lumea si sa descopore ca unele activitati ii plac mai mult decat altele. de exemplu in situatia de mai sus este mereu un razboi intre DORINTA LUI DE A SE JUCA si DORINTA NOSTRA DE A-L HRANI. Problema este ca unii dintre parinti nu inteleg ca PROGRAMUL (macar partial) FIX este “cheia” cresterii si educatiei unui copil. De ce? Pentru ca in definitiv si copilul este un fel de angrenaj, care functioneaza bine daca are parte de cicluri regulate. Si nu o spun eu, ci doctorii care nu ne sfatuiesc doar pentru copii sa facem acest lucru ci si pentru noi, atunci cand vine vorba despre orele la care mancam sau despre orele de somn
Sigur ca unii se intreaba: DA’ DE CE SA NU IL LAS PE COPIL SA ISI FACA SINGUR PROGRAMUL? DE CE SA NU IL LAS SA SE CULCE CAND OBOSESTE DE JOACA SI SA PAPE CAND II ESTE FOAME?
Pentru ca atat dfe mare este dorinta lui de a descoperi lumea, incat uita sau nu vine pur si simpl la masa si la somnic. Si daca sa zicem ca e trezit la ora 8 de dimineata si lui i se face somnic si fomica pe la ora 3 sau 4. Ce facem? Pai ii dam sa pape si il bagam la somnic. Avand in vedere ca la un an sau doi copilul a stat 8 ore treaz, va dati seama ca va avea un somn agitat si probabil se va trezi pe la ora 7. Si atunci s-ar trezi cu chef de papica. Iar aceasta ar fi masa lui de dupa amiaza. Si dupa aceea hai la joaca. Va dati seama ca deja noi resimtim seara si oboseala acumulata dupa zi. Insa va trebui sa fim fresh pentru el/ea. Si probabil lui i se va face somnic si fomica pe la ora 11 sau poate 12. Si dupa care probabil a doua zi se va trezi la ora 10 si somnicul il va avea la alta ora. Si tot asa, programul lui va fi un amalgam de oare diferite si cheful lui de joaca va fi unul scazut, iar programul tau va fi unul haotic, pentru ca nu vei avea nici un fel de sistem de referinta.
Si uite ca nu sunt singurul care crede in acest deziderat – Programul zilnic al bebelusului!
P.S. Era sa uit, iata si noi poze cu mandrul nostru Mateias!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Uite ca a venit si momentul la care sa il sarbatorim pe mandrul nostru Mateias la primul sau anispr. Si pentru ca e un copil foaaaarte iubit si din cauza ca avem si noi multe rude si o gramada de prieteni care vroiau sa il vada la acest moment important din viata lui, ne-am apucat de petreceri de vineri si le-am terminat aseara. Cred ca nu am mancat niciodata atatea torturi, nu am baut atata bere si nu am cantat de atatea ori LA MULTI ANI. Insa e frumos. Si desi multa lume ne spune ca nici nu isi dau seama cand a trecut un anisor de la nasterea mandrului nostru mic, noua ni se pare distanta de un secol de acum un an cand a aparut ingerasul asta mic la noi in casa.
Va intrebati de ce am scris ‘mecheri in titlu? Pai asa ii zice tataia lui prin curte atunci cand se joaca prin curte si s-ar traduce “SUNTEM JMECHERI!”
Ce s-a mai intamplat intre timp? Pai dragostea pentru tastaturi si mai ales pentru laptopul notru cel drag s-a ascutit. Si puteti vedea in cele ce urmeaza cat de fericit este cand isi vede mocuta reflectata in ecran:

***

Si pentru ca tasu’ e un pic de alpinist, s-ar parea ca Matei s-a imbolnavit si el de acest frumos “microb” si nu are nici o problema cu inaltimile. Ba chiar se bucura cand se vede sus. Dovada stau aceste 2 fotografii facute zilele trecute, sus pe scara care duce in mansarda.

(P.S. Stati linisti tica nu m-am transformat in Michael Jackson si nu vreau sa imi arunc bebele de la balcon ))) )
***

Insa dincolo de toate aceste placeri, mandrul nostru Mateias a descoperit placerea dea se juica cu nisipul sau cu noroiul. Si uite ca de aproape o luna vremea ii tot da motive de bucurie. Iar in unele zile (cel;e mai calde) manda-mea a zis sa ii dea frau liber imaginatiei lui si sa il lase sa faca ce vrea. Si dupa o ora de “lucru” intr-unul din ghivecele cu noroi arata cam asa:

Nu stiu voi cum reactionati, insa noi ne-am obisnuit sa il vedem pe el murdarel si bucuros. Asa ca nu va speriati cand il vedeti ca arata ca un mic tiganus de pe marginea santului. Important e ca are pe mocuta un zambet laaarg si se bucura din plin de copilarie. Si daca nu ma credeti ca el se bucura intr-adevar de copilarie aduc drept dovada si un filmulet facut la acea “mare murdareala”

Sper ca v-a placut scurta mea incursiune in copilarie!
Andrei
KIP IN TACI