Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
(N.B. Pentru cine nu stie deja Niculina e un Opel Astra din 1993, 1.4 cc, culoare alba )
Azi am chef sa va mai povestesc despre mandra mea motorizata, despre drumurile cu ea si despre sentimentele traite. Sigur ca poate ca par un mic disperat dupa masina mea, ca orice roman cu apartament la bloc, bautor de bere la pet si spargator de seminte la coltul strazii.

• Si incep cu un episod pe care il am in cap si vreau sa vi-l povestesc de mai bine de 2 ani. Drumul Dej – Baia Mare facut seara, acum 2 ani, imediat dupa ce mi-am luat Niculina pe o ploaie criminala. E interesant sa te simti tu ca sofer la limita “soferiei”, cu betivi pe marginea drumului, cu camioane cu busteni, care par ca se suie pe tine, cu vaci pe care le gasesti in mijocul drumului la ora 6-7 seara, in drumul lor de intoarcere de la pasune acasa. Si sigur ca probabil toate aceste lucruri ar fi trebuit sa imi sporeasca ura pentru Administratia Nationala a Drumurilor. Insa n-as fi chiar atat de hotarat in privinta asta, pentru ca la mine drumurile de acest gen au insemnat “scoala mea de soferi” cea mai tare, dupa ce mi-am luat carnetul. Pe drumurile astea am invatat care ii sunt limitele Niculinei in curbe, cu ce viteze pot aborda dealurile foarte inclinate si alte asemenea
• Nu pot sa nu aduc aminte si de drumurile mele la mama-soacra la Caracal si de cosmarul numit soseaua Bucuresti-Alexandria. Si asta a insemnat la inceput o scoala. Insa la momentul prezent nu m-as supara, daca ar aparea inceputul unei “autostrazi a Olteniei”, in care primul tronson sa fie Bucuresti – Alexandria. Nu de alta, dar de acum 3 ani de cand am ineput sa merg pe aici si pana acum au crescut constant tampitii care se cred “supermani” la volanul masinilor lor si e enervant. Mai ales in conditiile in care acum responsabilitatea mea ca sofer e dubla sau chiar tripla, avand in spate si pe bebe Matei
• Ma intreba cineva acum vreo 2 saptamani de ce nu ma bag intr-un mic leasing sau intr-un mic credit si nu imi iau omasina noua sau macar una rulata, ca totusi cei 16 anisori ai Niculinei mele, nu sunt ca la oameni. La 16 anisori ea nu descopera ciclul, placerea de a sta “calare” si orgasmele multiple. Ea acu e cam baba si incepe sa scartzaie din toate incheieturile, are rugina pe dedesubt, iar unele la varsta asta descopera “parcul rece” si coliva. In principiu recunosc ca mi-ar placea si mie una mai noua, mai ales din punct de vedere a optiunilor care iti fac viata mai usoara la condus (dezaburiri comandate electronic, sisteme de avertizare inteligente, calcuatoare de bord cu diverse functii si altele).Insa vedeti voi, odata cu ele vin si costuri la intretinere mai mari pe care nu mi le prea permit. Momentan PAMPERSII si LAPTICUL sunt prioritatile No. 1. Plus ca inginerul din mine inca gaseste placerea de a auzi cloncanitul rotilor dintate din cutia de viteze, pe care la astea noi nu ilmai auzi nici daca stai cu stetoscopul in urechi. E ceva din placerea unui mecanic care aude un angrenaj mecanic functionand si “gusta” din sunetul acela fin sau grosier!

P.S. Va provoc pe toti cei care citit sa lasati macar 2 vorbe despre “iubirile” vostre cu doua roti, ca un fel de multumire pentru faptul ca v-au plimbat tot anul 2009 in siguranta si cu amintiri placute!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pentru cei care “ati deschis televizoarele mai tarziu”, pe aici pe la mine pe bloaga imi prezint “iubirile” pe patru sau pe doua roti. Prima prezentata si care si-a luat adio de la voi acum cateva saptamani a fost Margareta (Dacia veche din ‘86), apoi a doua e Mitza de care o sa va mai vorbesc si ultima si cea mai draga e Niculina. Ei bine astazi despre ea o sa incerc sa imi aduc aminte mai mult, ca a trecut ceva timp de cand nu am mai bagat-o in seama. Venirea ei in casa nostra a fost cam asa. Iar astazi am trimis pe cineva cunoscut sa ii ia un mic interviu, ca sa vedem ce mai are de zis:
El: Salut gagico! Ce mai faci, cum o mai duci?
Niculina: Salutare natiune. Pai, ce sa zic. Dupa ce in toamna anului trecut, cei doi proaspeti casatoriti m-au plimbat prin Mehedinti, acum am ajuns sa fiu doar o bucuresteanca cu acte in regula si cu viteze de mers sub 30 de km la ora musai in coloana. Insa, sper ca odata cu venirea pe lume a bebelului astora doi indragostiti, sa inceapa sa il plimbe pe al mic si sa mai simt si eu gustul aerului tare de munte, autostrada sub roti si dar mai ales drumurile OFF-ROAD!
E: Pai ce mai fata, tu ai “capacitati” de OFF-ROAD-ista? Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Sursa imaginii Albaon)
Uite ca viitorul tatic care sunt, a inceput sa se gandeasca la cat va avea de carat. Deci iata-ma cautand o masina break. Primul pe care mi-au cazut ochii, evident un Opel Astra (G de preferintza, ca e mai ieftin) si break ca sa incapa toate nebuniile in ea (porcu’ de Craciun, carutzu lu’ ala micu’ cu landoul si alte acareturi). Caut de oferte si noi si second hand. Dupa care bag calcule peste calcule, de parca faceam proiectul de diploma la Poli pe vremuri, pentru un credit. Dupa care alergari pe la banci sa vad daca in conditiile mele de salarizare si cu datoriile pe care le am deja, reusesc sa iau ceva. Si am luat… CIU-CIU de la Giurgiu si prafu’ dupa toba! De ce? Pai vroiau astia de la mine, pentru 3 lei credit cat vroia eu ca sa imi iau janghina de masina garantie ipotecara si asigurari si pe mama si pe tata si cred ca daca stiau ca ma pisoi vroiau sa il asigur si pe ala. Asa ca in conditiile astea ce mi-am zis:
Lasa ma, ca vedem noi cum le inghesuim si in Niculina!
Doar ca unele din acareturi, nu intrau sub nici o forma. Asa ca inteligent cum sunt, ce mi-am zis:
Scot scaunele din spate frate si il fac io Break de nu se vede!
Atat mi-a trebuit, ca mi-a sarit toata familia in cap, ca un card de gaste:

• OM CU MINTE ESTI TU SAU NEBUN CU ACTE IN REGULA?

Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Image source / Sursele unora din imagini Auto.Ro, Veteran Auto si Dacia on Lycos)
Gata asta e ultimul episod din seria Margareta, inainte de SURPRIZA de care va spun de vreo doua saptamani. Astazi un mic interziu si cateva poze de la o “sedinta foto” facuta la Busteni, in acel uikend de plimbareala. Uite cam asa ziceam atunci…

• Astazi dupa cum v-am promis am poze cu Margareta. Plus ca ieri am reusit, in exclusivitate si cu SENZATIONAL in coltul din stanga sus al ecranului, un interviu cu “sexoasa asta mica> Asa ca nu mai stau pe ganduri si vi-l ofer direct…
  Eu: Salut ! De unde numele de Margareta?
  Ea: Desteptul care e proprietarul meu acum, a avut la primul lui servici, dupa ce a terminat facultatea, un coleg care avea o Dacie, cam la fel de veche ca mine si pe care o striga asa. Drept pentru care “inteligentul”, din lipsa de prea multa inspiratiune si imaginatie, l-a adoptat si asa mi-a ramas numele
  Eu: Stiu ca ai fost singura la parinti. Ti-ar fi placut sa ai un fratior sau vreo surioara ?
  Ea: Mda cu siguranta. Daca era sa am un fratior, mi-ar fi placut sa fie puternic si galben ca cel din pozele de mai jos, ca sa nu imi fie frica cand ma duc cu el la plimbare, ca se iau bagabontii de mine… Hummer sa il cheme ! Cititi mai multe…»

Sal’tare
(N.B. Pozele sunt luate de aici si de aici!)

• Dupa cum va spuneam ieri, am o mica surpriza pregatita, in legatura cu vechea mea masinutza numita Margareta. Astazi aventurile de la revelionul 2006!

Sambata dimineatza! Dupa ce 3 zile statusem pe sub Margareta la mare arta (ca vorba aia, gagica era fierbinte si trebuia atinsa prin punctele esentiale, ca sa se “incinga” bine), iata ca termin cu ea. Pusesem placute noi de frana, facuseram aerisirea sistemului de franare si un nenea electricianu’ (cam carpaci, ce-i drept !) facuse si blocul de lumini. Eram “happy” rau de tot! Franele tineau cam sus. Drept pentru care trebuia sa pun frana cu grija, ca altfel imi cam aruncam mandra cu capu’ in parbriz si pe cei doi pasageri din spate, cu capul in scaunele noastre. Ei si iata-ma pe sosea, foarte increzator in mine si in masina mea, sambata dimineata la 7.30 plecand catre Varatec. Prima surprizaaa! Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, caci Bucurestiul la ora aceea era deja un furnicar. Si parca toti plecau la revelion la 7.30. Asa ca iata-ne de abia la 8.40 trecand prin Afumati. Mai tarziu decat era planificat. Merg destul de incet. Credeam ca 400 de km nu-s multi. Si uite ca trecem pe langa Urziceni. Ajungem la Buzau, trecem peste podul lu’ nea Base de la Maracineni si ne minunam cat de multa vita de vie poate sa fie pe aici. Stiam noi ca e zona viticola, insa nu credeam sa vedem chiar asa: VITA DE VIE CAT VEZI CU OCHII! In comuna Garoafa, dupa cautari asidue de paine, gasim la un magazin satesc si facem pauza de masa. Trecem ca vantul prin Focsani! Ne oprim la Marasesti, pentru vizta la Mausoleu si pozele de rigoare! Prin Bacau trecem rapid dupa alimentarea cu apa si ceva medicamente, Romanul nici nu il simtim. Urmeaza Targu Neamt si de aici Varatec. Ora sosirii 4.30. Cam mult! Insa, tinand cont de faptul ca nu stiam drumul si ca mergeam cu batrana mea Margareta, eu zic ca am iesit onorabil. A doua zi (31 ian, ziua revelionului). Plecare la plimbari. Prima oprire in Targu Neamt. Motiv: iese fum din blocul de lumini. Concluzie: Nea electricianu mi-a facut treaba de mantuiala!
Reactie: BAG PICIORU IN LIPITURA TA, NENE! Cititi mai multe…»