Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Daniela a luat ultimele lepse primite si le-a oferit cu mare drag tuturor ce lor care ii stau in blogroll. Si cum sunt unul din ei, o sa ma servesc si eu cu unele din intrebarile acelea:
1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?
Andrei, 31
2. Ai porecle? Care?
Artistu, Pitic, Speedy
3. O melodie trista, una perfecta si 3 care iti plac muuult.
Melodia trista… Tatiana Stepa – Copaci fara padure
Melodia perfecta… Savoy iscalitura de lumina
Cele 3 care imi plac muuult de tot – Tudor Gheorghe – La margine de imperii, Toto Cutugno – Serenata, Valeriu Sterian – Antirazboinica
4. Ai animal de casa? Care?
Da! Pisoiul Luca.
5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Adventure in Giulesti City Land
6. Primul citat care iti vine in minte. Nu trisa, fara Google!
CARPE DIEM (Traieste clipa!)
7. Desenul animat preferat din copilarie.
Tom & Jerry (si acum cand se uita Matei din cand in cand, raman mai rau ca el cu ochii la desenele acestea)
8. Iti place inghetata?
Dap, dar nu des. Odata pe luna, cea de capsuni!
9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Nope, sunt chiar multumit de el. Sigur de multe ori ma intrebam in copilarie cum ar fi sa ma cheme Gheorghe sau Vasile, dar mi-a trecut! ))
10. Zi-mi un banc!
> 5- Un om a intrat intr-un bar si a cerut o bere.
> “sigur domnule,
> un cent!” a zis barmanul. “Doar 1 cent??!?!?!
> A intrebat clientul.
> “Si cat costa o friptura mare si gustoasa si o
>
sticla cu vin?” “Cinci centi! ”
> spuse barmanul. “Cinci centi?!?!?!”
> “Unde e patronul acestui local?”
> intreba clientul. “Sus cu nevasta-mea!” zise
> barmanul. “Ce naiba face sus cu
> nevasta-ta?” intreba clientul, iar barmanul raspunse:
> “Acelasi lucru pe care il fac
> eu cu afacerea lui , aici jos in bar!”
***
Cam atat. De restul intrebarilor nu ma mai pot ocupa, ca am niste treburi neterminate care ma cam alearga. Mersi Daniela!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Nu am mai scris de mult despre “minunea” nostra numita Matei. Asa ca daca tot stau in batatura, Duminica dimineata, admirand porumbeii cum zboara pe deasupra, am zis sa fac bine si sa imi misc fizicul pana la calculator si sa va mai spun cate ceva, pentru ca multi dintre voi m-ati intrebat pe Facebook si Twitter cum mai e si (mai ales) daca am poze de la mare

• Si o sa incep cu capitolul “Cum mai este!”. Pai e greu de vreo saptamana, ca ne apar caninii si noaptea, ne cam smiorcaim destul de tare si tot din cauza lor ne trezim cu totii pe la orele 5 dimineata, fata de 6.30 inainte
• Am inceput sa “rupem” un fel de cuvinte. De exemplu clanta usii e CACA (spus lung). Apoi daca il intreaba oricine din curte une de tata, arata spre mine. Nu va imaginati ce bucurie am avut in suflet cand s-a intamplat prima oara
• Recunoaste parte din jucarii (mingea, lopatica si ciocanul) si le aduce atunci cand i le cerem. Ba mai mult! In ultimul timp, seara, am incercat sa gasim grupuri de copii. fie pe strada nostra, fie pe cele din apropiere si a reusit sa relationeze cu ei. Imparte jucarii! Ceea ce e o mare victorie. Pana acum nu dadea drumul la jucarii, nici daca il frigeau la manutza
• A invatat ideea de plecare si ii place la nebunie. Asa ca daca ne vede ca ne imbracam cu alt tricou sau daca o vede pe mandra-mea facand un bagaj, e deja la usa, Daca nu chiar la poarta, batand in ea in semn de plecare. Nu va spun ca dimineata, plec pe alta usa si ii atrage toata lumea atentia cu tot felul de jucarii, ca a facut bunica-sau greseala sa ma conduca pana la poarta cu el in brate intr-o dimineata si nu l-au mai putut potoli din plans vreo ora. Vroia sa plece neaparat dupa mine
• Tot odata cu cresterea a inceput sa nu mai aibe chef de papa. Trebuie un intreg circ si un sac cu jucarii aruncate si plimbate, o gramada de mascarii facute la mesele de dimineata si la pranz. Fructele de dupa amiaza si cerealele de seara in schimb le mananca destul de OK
• La mare i-a placut in apa ceva de speriat. Nu vedeai balacitor mai mare ca el. Se minuna lumea cand vedea “broscuta” balacind apa si razand zgomotos, ceva de speria. Nu va mai spun de cat de fericit era cand a vazut intinderea aia cu nisip. De fericire, in prima zi de plaja isi lua si isi punea si in cap nisip
• La mare (dupa cum v-am spus atunci) am fost la Mangalia. Si intr-o zi am zis ca tre’ sa vizitam si Herghelia Mangalia, celebra pentru faptul ca are cei mai multi “pur sange arabi” din sud-estul Europei. Insa chiar si cu acest “atribut” nu mai este ce era odata si e pacat. Dar despre asta vom vorbi intr-un episod din Jurnal de Romania. Ce vroiam sa va spun este faptul ca de cand a vazut toti acei caluti adunati acolo, a inteles ca acela e un cal si de fiecare data cand apare cate unul la TV arata cu degetul, parca zicand UITE MAMI, CALUL! Evident ca iar iti vine sa il papi cu tot cu scutec plin

Gata nu va mai plictisesc cu cuvinte, va ofer si poze, cu mici comentarii “facute de Matei la ele” si un filmulet dintr-o plimbare facuta seara pe unul din digurile din Mangalia. Matei preia legatura…

• Mersi tati. Am preluat-o si incep prezentarile. (Aplauze va rog, ca sunt deja o vedeta! )
  Doi barbati si jumatate va saluta de la Mangalia (nu-i asa ca suna a vedere din 1984, trimisa de bunicii nostrii? ))))
  
• Io si mami mea. Cum ma tine mami asa in brate, parca sunt intr-un tron – Ar suna bine Matei printul din Giulesti? Sau parca sunt tigan uraltor de manele? Voi ce ziceti?
  
• Eee, deja sunt in elementul meu. Acest zambet a facut praf o gramada de gagici pe plaja. A zis tati ca daca dati si voi ceva (nu mult – una sau doua sute de euro) ma inchiriaza pe post de “agatator de gagici”, pentru cei mai putin norocosi! Si la valoarea mea, sa stiti ca banii sunt putini. Asa ca grabiti-va – E PROMOTIEEE! ))))))))
  
• Sa se noteze! Eu am vrut sa port papuci pe plaja, dar parintii astia ai mei aiuriti mi-au luat papuceii prea mari. Deci in concluzie sunt fericit ca pot sa ma joc in nisip in picioarele goale
  
• Voi ati auzit de Atlas? Ei bine sa stiti ca era mic copil, cand tinea cerul in spate. Ala e usor de tinut, ca are nori pufosi si usori. Uite-ma pe mine aici tinand tavanul pesterii Limanu! EEE, ZICETI VOI CA NU SUNT EU MAI TARE!
  
• Aici ii explicam lu’ tati, ca pestera are 4 km si ca e una din cele mai lungi din Europa de est. Nu cred ca a inteles el prea mare lucru. Noroc cu internetul asta si cu GOOGLE-ul, ca altfel nu ar mai stii el nimic!
  
• Aici sunt in geamia musulmana, nu la vreo tribuna oficiala. Insa mi-a placut garduletul asta si mi-am imaginat ca sunt la tribuna Parlamentului. Nu-i asa ca imi sta bine. Sigur nu am burta destul de mare si nici gusa, da’ cine stie, poate pana cresc eu mare se vor mai schimba si Parlamentarii!
  
• Sa se noteze SUNT ECOLOGIST (daca se indoia cineva de acest fapt!)
  
• Aici pozam la Adamclisi pentru o casa de moda. Hai ca sunt fotogenic rau de tot! Va anunt eu pe blog la tati cand am sesiune de autografe. Insa mai dureaza putin, ca sunt in turneu! )))))))
  
• Mda! Cred ca aici am gasit urma calului lui Traian cand a cucerit Dacia. Cum ce fel de urma? Pai de acolo dintre pietrele alea doua miroase a balega. Nu e asta o dovada clara ca Traian si calul lui au trecut pe aici? )))
  

Va pup si ne vedem cand ne intalnim!
P.S. Oooops, era sa uit de filmuletz!

Sper ca v-a placut cum a comentat Matei pozele!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Baaau, v-am prins mititeilor! Credeati ca am fugit in lume si ca am uitat si de blog si de voi. Ei bine nu s-a intamplat inca lucrul acesta. Sunt doar ocupat cu bebe, cu un nou proiect la care lucrez cu frate-meu, cu necazurile, cu vara, cu vacantele si altele. Insa hai sa nu vi le arunc asa fara sa va explic mai pe larg.

• Ocupat cu bebe, pentru ca madrul nostru fecioras a inceput sa mearga in picioruse bine de tot. De fapt acum a invatat deja sa alerge prin curte sau prin parculet si e la momentul la care vrea sa incerce de toate. Asa ca nu mare imi este mirarea sa il vad ca baga manuta prin diverse gaurele pline cu apa sau vrea sa bage in gurita nisip sau obiecte pe care le gaseste pe jos. Probabil e curios sa vada ce gust au. Insa nu va spun mai multe, pentru ca am cateva povesti interesante si un filmulet cu Mateiutzul nostru murdar din cap pana’n picioare de noroi, de iti e mai mare dragul de el, pe care vi le voi spune si arata intr-o noua fila din Jurnal de tatic maine sau poimaine
• Proiectul de care va vorbeam ese un blog cu chestii utile. Momentan suntem in tatonari si scriem de antrenament. De ce zic “de antrenament”? Pentru ca nu poti incepe niciodata un proiect la care sa poti spune ca stii clar cum sa scrii si ce sa scrii. Asa ca inceputul e rezervat intotdeauna tatonarilor si incercarilor. Si noi facem acum acest lucru. NU va spun inca despre proiect, pentru ca vrem sa facem un trsxt fain de prezentare pe care sa il punem in mai multe locuri. Adica vrem sa incercam un soi de mini-campanie de promovare. Vom vedea daca si cum ne va reusi! “Wish us luck!”
• Necazuri – in ultimul timp, odata cu venirea pe lume a lui Matei, am avut parte mereu de bucurii, de vesti faine si frumoase si parca uitasem de unele “parti bolnave” ale societatii in care traim. Ei bine uite ca saptamana trecuta am dat fata in fata cu ea. O mai veche amica din copilarie, de care auzisem ca a fugit de acasa si ca nu traia chiar o viata “ortodoxa”, a venit acasa avand vreo 35 de kg si fiind dependenta de droguri la seringa. Si fata are 27 de ani, iar viitorul ei sigur nu e unul deloc roz. Ei bine in momente ca acestea imi dau seama cat de usor putem trece la extremisme, tu ca parinte al unui astfel de copil sau tu ca prieten al unui om care s-a apucat sa “guste” din “moartea alba”. Si tot in astfel de momente iti dai seama cat de tampiti si labili psihic sunt unii dintre noi, gasind drept evadare starea euforica data de alcool sau droguri
• Gata cu partea trista. Hai sa nu cadem inca de Luni in pesimism. Si va spun ca noi ne gandim tare de tot la mare si la intalnirea lui Matei cu ea. Probabil undeva prin luna august o s’o vedem la Mangalia, pentru ca mi place mie linistea orasului si mi se pare locatia perfecta pentru o familie cu un bebe de un anisor. Plus ca valurile acolo nu sunt niciodata mari, pentru ca exista acele diguri care inchid marea ca intr-un fel de estuaruri. Si cu ocazia asta cred ca vom merge intr-o zi sa vedem si ce mare panarama a ajuns Vama Veche si sper sa reusim sa ajunge si la delfinariu, desi nu stiu daca Matei va intelege exact care-i treaba cu delfinii aceia. Vedem! Voi pe unde va petreceti vacantele?
• In rest speram sa ajunge si vreo patru zile pe la munte si sper ca lenea de vara sa nu ma faca sa las si proiectul de care va vorbeam mai sus si blogul aici de fata in uitare. Saptamana usoara si vara faina va urez!

(Sursa imaginii Waiting 4 memories)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Gataaa, maine am duc sa imi vad “puisorii”, adica pe Matei si mamica lui. Si credeti-ma ca asa dor nu mi-a mistuit sufletul pana acum in astia 31 de ani. E un sentiment pe care nu imi mai doresc sa il mai experimentez. Am visat noptile cum veneau amandoi, ma gadilau si ma trezeam zambind. Au fost unele nopti in care am dormit cu perna in brate, crezand ca e mandra-mea. Au fost zile cand am plecat de la servici si ma uitam lung la parinti care veneau cu copilasii din parc. Si au fost zile in care citeam de cate 5-6 ori un SMS de dragoste trimis de mandra-mea

• De ce sunt bune perioade de acest gen? Iti arat cat de mult inseamna ei pentru tine. Cat de mult iti lipseste prezenta lor, desi cateodata spui sau gandesti ca iti era mai bine fara. Si atunci iti dai seama cat de frumos creati voi un tot unitar numit FAMILIE. Stiu ca par cuvinte scoase dintr-o carte sau dintr-un film din ala american vechi cu familii traditionale, insa asta este adevarul
• Azi noapte nu am putut dormi o ora. Nu stiu ce daca a fost de vina vijelia de afara, caldura din casa, cainele vecinilor care imi urla la geam sau dorul de ei doi. Insa ma tot gandeam
  

  OARE CUM VA REACTIONA MATEI CAND MA VA VEDEA. OARE CE CONEXIUNI COMPLICATE SAU CE RESORTURI SE VOR DETENSIONA IN SUFLETELUL SAU CEL MIC, DUPA APROAPE 2 SAPTAMANI DE CAND NU NE-AM MAI VAZUT! (sper sa nu plang la revederea lui)

• Tot perioada asta mi-a mai readus in minte o concluzie mai veche. Alergam intotdeauna dupa tampenii – BANI, POZITIE SOCIALA, RESPECT PE SCARA IERARHICA LA SERVICI, SUCCES IN TOATE, doar pentru a fi fericiti si nu ne dam seama ca de fapt ne trebuie atat de putin! E de ajuns o mana de cunoscuti si un gest frumos. Si gata am atins FERICIREA!

Cam atat de la un tatic emotionat pentru intalnirea de maine seara!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Uite ca in ultimul timp v-am tot spus fie prin comentarii, fie pe Twitter sau Facebook ca mandrul nostru Mateias merge din ce in ce mai bine si ca ne bucura din ce in ce mai tare cu zambetele sale. Asa ca azi am venit sa “dezvolt subiectul”, pentru ca am primit destule cereri de genul:

DETALII & DOVADA MOSULE, CA NU MERGEM PE INCREDERE!

Asa ca vin cu ambele. Si incep cu “detaliile”

• Merge foarte bine in picioare si deja a devenit bun prieten cu hamul si nu scapa nici un colt de curte necercetat. Sigur inca nu am invatat ca nu totul se baga in gurita. Asa ca noi stam langa el “pe pozitie” sa ii luam din muntza lucrurile pe care le duce la gura si ii explicam mereu ca nu e voi. Insa va dura ceva timp pana cand va intelege el, insa asta e ne-am inarmat cu o cantitate considerabila de RABDARE!
• Vrea neaparat sa pape ce vede ca papam si noi si ii place ideea de a mesteca, desi nici pana acun nu i-a aparut nici macar un dintisor. E foarte hotarat sa ridice lucruri mari si grele. De exemplu ieri nu am scapat de tanguielile lui, pana nu l-am lasat sa tarasca de o galeata prin toata curtea. Si evident la final a intors-o cu fundul in sus si da-i “bataie” la ea de parca era Tandarica in concert cu 10 prajini. Din punctul asta de vedere s-ar parea ca ma mosteneste bine de tot. Si eu la varsta lui eram campion la spart galeti si ligheane cu ciocanul sau betele pe care le intalneam prin curte
• Ieri am facut ceva mai mult decat impresionant – PRIMUL PIPI LA OLITA. Tre’ sa recunosc ca astazi la servici, cand le-am zis colegilor care sunt tatici, am primit muuulte felicitari. Acu’ asteptam urmatorul nivel – CACA la olita si dupa aia “FARA Pampers”. Insa pana acolo mai e mult de mers!
• Apoi alta noutate. Face diferenta intre radio si TV (sau eu cel putin asa am observat). Pentru ca inainte, cum dadeam drumul la radio se uita mirat la televizor si nu intelegea de ce nu apare si imaginea. Ba chiar cateodata tipa suparat. Insa de ceva timp s-ar parea ca a inteles care-i treaba si cand ii dam drumul la aparat nu mai asteapta sa apara si imaginea la TV
• Incepe din ce in ce mai bine sa inteleaga lumea din jur. Si in acest proces gaseste actiuni precum rotirea unei mingii sau miscarea lenta a cozii pisicii sau trecerea in zbor a unor porumbei tare hazlii. Si ne trezim (asa cum s-a intamplat ieri) cu el razand in hohote si nu intelegem de ce. Dar nu mai conteaza, cand auzi glasul ala cristalin si ii vezi zambetul ala larg pe mocutza
• In rest ne bucuram de faptul ca il vedem cum alearga prin curte, iar in uikend o sa incercam sa ajungem cu el prin parc sa vedem cum va reactiona la intalnirea in parc cu multi copii si cu galagia aia caracteristica. La intalnirea fata in fata cu copiii de prin cartier la plimbarile pe care le-am avut au fost din cele mai bune. Ii place sa ibntre in contact cu cel din fata lui si ii cerceteaza pe toti copilasii (probabil e ciudat sa se uite ca intr-o oglinda) si sa vada nasucuri mici sau manutze la fel ca ale lui. Dra vom vedea

Ma bucur cat pot de tare, ca i-a ramas dragostea pentru apa si ca nu e speriat de ea. Si sper ca dupa 2 anisori (cand speram ca il vom da la gradinita) sa invete repede sa inoate. Dar gata cu vorbele si “detaliile”, hai sa va arat si DOVADA faptului ca merge foarte bine in picioruse singurel:

Sper ca v-a facut placere intalnirea cu Artistu’ cel tatic si Mateiul nostru cel mititel si energic!
Andrei…
KIP IN TACI