NOI – un fel de “MOROMETI”, ca la inceptul secolului 20!
- Era dupa Revolutie. Si uite ca ne-au revenit si noua 3 hectare de pamant in mijlocul Baraganului. Si la fel ca mai toti atunci, imbatati de LIBERTATE visam la gramezi de bani si la imbogatire, ca in jocurile de pe calculator gen Tycoon. Parca vedem deja cum toamna granele erau multe si foarte bune si mai apoi cum e duceam noi cu camioanele si la silozuri oamenii ne asteptau cu cate o gustare calda, un paharut de tuica, o cafea si cu actele pentru primirea recoltelor. Si la plecare, noi aveam o geanta diplomat plin cu bani. Sigur ca visele s-au spulberat in toamna cand ne-a spus tractoristu cat costa insamantarea. Dupa aceea pe noi ne-a apucat dorinta de a si ierbicida. Si atunci alte vise destramate. Primavara ne-a prins rugandu-ne pe la biserici? De ce ne rugam? Pai ziceam si noi asa cum mai zic si azi unii agricultori:
DA DOAMNE PLOAIE!
- Dupa care iata-ne pe noi la sapa, ca bani pentru grapat de unde. Am mai adunat inca vreo 5-6 rude si la fel ca al inceputul secolului sapam noi porumbul si floarea soarelui. (Am avut noroc in acel an, ca de sus din cer a picat si un pic de ploaie!)
Si iata-ne la final cu “treaba”. In masina intamplator aveam si o geanta diplomat, insa era cu acte (Tot acum am descoperit ca si pentru agricultura ai parte de o gramada de hartii si ca mai mult te chinui sa te descurci in birocratie, decat in probleme agricole reale)
Si totusi cu ce ne-am ales? Primul nostru televizor color rusesc Alfa si primul nostru covor persan din sufragerie. Pe care insa le puteam lua mult mai usor, daca puneam toti banii pe care i-am dat pe lucrari, spagi si diverse de-a lungul anului
Si acum concluzie…
- Parintilor sau bunicilor nostri li s-a dat posibilitatea ca dupa REVOLUTIE sa isi ia inapoi parcelele de pamant luate de comunisti la Colectivizare. Ei bine parintii sau bunicii s-au bucurat, iar unii chiar au plans, insa de “produs” nu au stiut sa o faca bine! Si nu ii acuz, pentru ca saracii nu au avut parte de informatia necesara si nici de “educatia eficientizarii actiunilor”. Sigur ca marea problema e ca nu au stiut sa creeze impreuna cu ceilalti asociatii puternice care sa le ofere sansa unei mai bune productivitati sau care sa le ofere mai mult timp liber pentru ei sau. De ce? Dupa parerea mea, de frica. Pentru ca dupa ce stai 25 de ani fara acel “bun”, iti e frica sa il mai dai in folosinta altcuiva. E daca vreti acelasi sentiment pe care il are un animal caruia ii ei puiul. I se pare ca vrei sa il furi. Plus ca in agricultura s-au dat primele “tunuri” si primele “tzepe”. Asa ca bietii agricultori chiar toate motivele sa fie super-circumspecti.
Solutie? Simplu nene! Tre’ sa scapam de conceptiile invechite si putin cam ponosite. Tre’ sa ne “eliberam” de prejudecati legate de dezvoltarea nostra personala. Si tre sa intelegem ca daca in toata lumea mecanizarea si ASOCIEREA au fos solutile adoptate unanim, si la noi ar trebui sa se intample la fel!
(Image source Garriock Bros Ltd.)
Andrei
KIP IN TACI







