Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Au trecut doua zile de cand vestea plecarii lui nenea Dinica a umplut toata mass media. Si totusi printre tate stirile sau articolele existente imi place cand gasesc si reactii ca a Cristinei Bazavan. Si uite ca citind acesta parere de bun simt, mi-am adus aminte de multele momente din ultimul timp cand mi-am luat ramas bun de la cei ce au plecat “dincolo” si mi-am spus ca ar trebui sa ne amimtim impreuna. Daca vreti mi-ar placea ca azi sa continuam GHIDUL OPTIMISTULUI. Si credeti-ma ca a fi optimist sau a incerc sa ramai cu un pic de zambet pe buze, nu inseamna ca nu iti pasa de cel ce pleaca, ci mai degraba ca il pretuiesti atat de mult incat bu vrei ca cei ce raman in urma sa nu ajunga mai repede langa el, din cauza supararii.
Si recunosc ca imi palce la nebunie cum privesc oamenii de la tara “momentul” asta. Cum incearca ei sa isi aline DUREREA puternica prin PRIVEGHIUL de la capul mortului si cum isi amintesc mai ales nazbatiile hazlii. Ba mai mult, pentru ca durerea sa fie eliminata toata odata il/o bocesc pe cel/cea plecata, ca sa se elibereze toata durerea.
Ma intreba acum ceva timp cineva – DE UNDE STII TU MA CA DINCOLO E “CEVA”?
Logic, NU STIU NICI EU, ASA CUM NU STITI SI VOI. Insa optimist cum sunt am facut urmatorul calcul:

Daca nu cred si imi fac sange rau sau am simt frustrat sau imi plang anii care au trecut sau ma gandesc mereu la viitor cu groaza, CE AM CASTIGAT?

Pai castigurile posibile ar fi:

• un mic ulcer
• sau poate vreo boala de nervi
• stres – carea la randul lui imi aduce o suita intreaga de boli fizice
• un pesimism si o stare de sprit care ma fac partenerul perfect pentru SINGURATATE
• frici care imi taie tot elanul imaginativ si posibilitatea unei viziuni pe termen lung
• si probabil ca mai sunt, dar uite ca nu imi vin in minte exact acum. Insa cred ca ati inteles ideea in mare!

Si atunci DE CE SA NU CRED CA E CEVA DINCOLO? (chiar si cu riscul de a ma minti) Oricum mare parte din ceea ce traim e format si din minciunele sau minciuni. Asa ca inca una in plus, nu cred ca incurca!
Aaa se pune problema ca nu avem dovada EXISTENTEI si principiile nostre nu ne lasa sa credem? Sa fim seriosi, cate principii sau reguli nu incalcam zilnic, doar ca sa ne fie un pic mai bine. Asa ca de ce nu am face-o si pe asta? De ce nu am crede ca unchii, matusile, bunicii si inclusiv nea Dinica, nu stau acum sus pe un nor si se uita la noi? De ce nu as crede ca in fiecare seara doi barbati (reprezentati de bunicii mei) vin si ma mangaie pe suflet ca sa dorm linistit? De ce nu as crede ca atunci cand ma uit dimineata cer si ii salut, ei ma saluta in cor si imi ureaza sa am o zi buna? Doar pentru ca nu ii vedem? Pai nici gripa AH1N1 nu o vedem, da’ uite ca purtam masti ca nebunii de frica ei.
Ziceti voi ca nu am eu dreptate si ca nu e asta un mod foarte bun de a ne trata sufletele?
(Sursa imaginii Andreea Petra)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Acum vreo 2 ani ii descopeream pe Adi Soare, Alin Zainescu, iar de curand si pe Liviu Taloi. Ei bine pe fiecare din ei i-am injurat la momentul descoperirii greu de tot. De ce? Eram suparat pe ei, pentru ca stiau sa dea texte motivationale, insa solutii fix la problemele pe care le aveau eu NU. Ei bine, la ceva timp, dupa ce m-am saturat sa ii tot blamez, m-am trezit a realitate si mi-am dat seama ca ei nu-mi pot oferi solutii exacte, decat daca stau dupa fundul meu si vad exact problemele cu care ma confrunt. Insa in principiu ceea ce ofera ei sunt “retete” de optimizare, pe care fiecare din noi tre’ sa le adaptam. Iar fazele cu care iti umplu MLM-istii gen Oriflame sau Amway, cu “GANDESTE POZITIV” sau “FII UNA CU OBIECTIVUL TAU” sunt bune, doar ca trebuiesc explicate oamenilor, nu bagate pe gat asa cum fac ei, ca pe niste pastile amare in care tre’ sa crezi neaparat, fara sa iti pui problema de intelegere a principiilor respective.
Practic, eu cred ca ar fi 3 reguli simple, pe care o sa vi le exemplific cumva, ca sa nu simtiti ca va aburesc aiurea:

1. Eu anul asta am facut 30 de ani, si toti din jurul meu aveau clasicele speech-uri:

   AULEOO, ESTI BATRAN! sau GATA TINERETEA TA! sau 30 ANI, INSURAT SI CU
   COPIL – GAME OVER SCRIE PE TINE!

   Ei bine eu nu ma simt asa. Eu chiar simt ca parca as fi implinit 18 ani si parac incep sa le dau dreptate evreilor, care sarbatoreau sau inca mai sarbatoresc, majoratul la 31 de ani. Si tre sa recunosc, ca parte din ceea ce simt acum, e si datorita
   faptului ca pe la 28 de ani mi-am impus sa nu cad in CRIZA DE 30 ANI, pentru ca stiam ca imi fac rau DOAR MIE.
   Deci o prima regula ar fi – NU MERGE CU VALUL, CA ALA TE DUCE SPRE STABILOPOZI!

2. Toti spunem ca asteptam mereu O IDEE GENIALA. Credeti-ma ca daca o asteptati, nu vine… de’a dracu si de suparata ce e! Ba mai mult te si scuipa peste gard, ca un copil din ala care are chef de hartza si striga la tine BA CE PROST ESTI! Pai si
   care-i solutia? Aia de o tot propovaduieste Bobby, de cand il stiu eu in
   blogosfera – INCERCATI CONTINUU!. Si are dreptate frate. Ca la fiecare cazatura, afli un “sfat nou”. Doar ca el uita mereu sa adauge ceva:

   LUATI FRATE CU VOI SI VREO 50 de TONE DE RABDARE SI UN CHINTAL DE AMBITIE, CA E AL DRACULUI DE GREU SA TE RIDICI, DE FIECARE DATA CAND VIATA ITI DA UN SUT IN FUND SAU UN UPPERCUT IN BARBA!

   Deci regula doi – INCEARCA-LE PE TOATE, ALTFEL NU VEI STI NICIOADATA CE TI SE POTRIVESTE!

3. Si totusi energia pozitiva (din care sa te servesti cu RABDAREA si AMBITIA, de care vorbeam mai devreme) trebuie sa ti-o extragi de undeva. Ei bine, aceasta e a treia latura a acestui triunghi. Mie imi place sa numesc locul, ULCIORUL FERMECAT sau INCARCATORUL DE BATERII. Si aici e nevoie de o analiza stricta a vietii tale, a anturajelor in care te invarti si a locurilor in care iti place sa iti petreci timpul. Si din analiza asta tre’ sa vezi care e cel care iti ofera cea mai multa energie si care te “reincarca” cel mai bine. Si acolo sa te intorci mereu cand te simti golit, ca sa te poti relaxa. Pentru mine locul asta e FAMILIA, insa doar pentru ca eu asa am fost crescut. La voi poate fi altul. La unii poate fi momentul de relaxare de la pescuit sau poate scurta plimbare cu motocicleta. In principiu are legatura si cu pasiunile sau hobby-urile vostre (asta apropo de pescuit sau motociclism, de care voream adineauri).
   Asa ca ultima regula ar fi – CAUTA-TI INCARCATORUL!

Sper ca v-a placut si sper sa va ajute in demersul OPTIMIZARII VOASTRE!
(Sursa imaginii Cadouri Haioase)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De multe ori m-am simtit prins de vartejul bietii cotidiene intr-o colivie si imi placea sa scap de ea fugind in uikend la munte sau oriunde din spatiul urban. Dupa care a un moment dar mi-am dat seama ca nici “iesirile” nu mai erau de ajuns. Asa ca mi-am luat bicicleta si am inceput sa merg cu ea la servici sau la plimbari. Si o perioada am fost FERICIT. Insa dupa o alta perioada, iar “a aparut COLIVIA”. Simteam ca gratiile ei reci parca ma alearga de fiecare data si ma fac prizonier. Asa ca am inceput sa fac escalada. Ei bine aici “feeling-ul” de LIBERTATE m-a tinut un pic mai mult. Pentru ca exista factorul ADRENALINA. Insa si aici am simtit ca m-am blocat. Parca nu mai aveam putere sa devin mai bun. Sigur pe de o parte era si dorinta barbatului din mine de a deveni COMPLET. Si uite asa am ajuns sa am langa mine PERECHEA, adica pe draga mea mandrutza. Logic, dupa perioada indragostelii si dupa ce ne-a mutat impreuna, mi se parea ca gratiile devin mai groase. Si totusi, undeva in vara anului trecut, cand eram in febra pregatirilor pentru nunta, intr-o noapte de vara noi doi am inceput sa vorbim despre copii si am inceput sa ne facem planuri pentru unul. Evident ca viitorul acum ar fi trebuit sa mi se prefigureze nu ca o colivie, ci ca o puscarie in toata regula. Si totusi acum parca mi-am dat sapca jos dupa cap si am reusit sa vad cerul din nou si sa inteleg ca PUSCARIA sau COLIVIA era doar in mintea mea.
De fapt cred ca “greutatea” pe care o resimteam ca si PRIZONIERAT era data de faptul ca imi era frica si nu vroia sa accept responsabilitatile pe care mi le aduceau alegerile pe care le facusem. Era copilul din mine acre era speriat de barbatul in acre ma transformasem si de toata treaba pe care o avea de facut.
Eee sigur ca pana s-a nascut mititelul am fost fericit, pentru ca mi se paruse ca descoperisem piatra filozofala. Insa dupa aceea responsabilitatile aferenta puiului de om chiar ne-au taiat un grad de libertate la PROPRIU.
Si atunci cum mai pot sustine titlul de mai sus? Asta chiar e o “colivie? NU e colivie, e doar O RESPONSABILITATE asumata si o renuntare “de buna voie” la gradul de libertate de care va vorbeam adineauri.
In principiu ideea principala a intregului text, pentru voi cei care poate ati trecut sau treceti prin “crize” de acest tip, ar fi sa ne invatam morala proverbului vechi – NU VEZI PADUREA DE COPACI!
Sau poate sunt eu un pic prea OPTIMIST sau chiar NAIV? Asta doar voi imi puteti spune?
P.S. Totul a pornit de la melodia asta auzita la Radio…

(Sursa imaginii Deco Style)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(Sursa imaginii Ion Giurca)
Ei bine dragii mei tre’ sa recunosc ca ideea lui Cristi Manafu de a face o conferinta pe care sa o dea LIVE mi s-a parut superba. Nu de alta, dar in conditiile in care programul meu nu mai poate fi decat casa, cumparaturi, servici, am reusit sa mai iau si eu “contact” cu idei si cu pareri vis-a-vis de blogosfera si de dezvoltare in general. Si nu voi sta sa ii critic sau sa ii laud eu pe cei care au vorbit acolo, pentru ca nu am ajuns inca la nivelul la care sa imi permit sa fac acest lucru, desi unii mi-au placut foarte tare, iar unii mi s-au parut “degeaba”. Pai si atunci ce voi face? Despre ce va voi vorbi? Tocmai despre tema principala a conferintei respective: OPTIMISMUL, pe care cred ca il avem (in parte) mostenit si (o alta parte educat). Si daca vis-a-vis de cel cu care ne nastem, nu putem face nimic si nu il putem multiplica, e un fapt de necontestat. Dar daca vorbim de cel pe care ni-l putem impune, aici cred ca e un pic de lucru. Cum se face? Pprin folosirea in activitati a EXPERIMENTARII. Si cum bine zicea si Cosmin Alexandru, daca din 10 cazuri de EXPERIENTE, lucrurile ies bine, atunci ar trebui sa avem din ce in ce mai multa incredere in fortele noastre. Cine nu ne lasa sa facem asta? Pai cele trei “fete rele” de care vorbeam in postul anterior – Complexele, Temerile si Frustrarile. Da bine ma, usor de spus, dar cum boala sa trecem peste astea trei ca sunt ca pietrele de moara. Eu unul folosesc liste sau post-it-uri (metode grafice in general). Si uitandu-ma saptamanal la locurile goale acre raman in urma indeplinirii lor, imi fac propria campanie de convingere ca sunt pe drumul cel bun si ca e cazul sa fiu optimist, pentru ca sunt “in grafic”. Sigur a fost interesanta si metoda cu cadranele a lui Eugen Hriscu, insa nu ma atrage. E prea complicata si imi aduce aminte prea tare de algebra. Mai apoi cred ca e bine sa cautam compania oamenilor OPTIMISTI, pentru ca stim bine ca starea celor din jur ne influienteaza de multe ori. Si apropo de vorbitorii de la OPTIMISM, printre cei care au urcat pe scena e unul care ma umple mereu de optimism atunci cand il aud sau cand il citesc. E vorba despre Razvan Exarhu, pe care il recomand pe post de MEDICAMENT CU OPTIMISM.
In rest sfaturi nu mai am, insa am alte scrieri cu mai mult sau mai putine ponturi legate de subiect la Copila Blonda, Sorin Rusi, Toane sau Buddha.
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(N.B. Picture taken from MotivaCommunication)
Nu va speriati ca nu m-am bosorogit intr-atat, incat sa nu imi amintesc zicerea ca PASIUNEA NASTE MONSTRII. Insa asta e pentru cei pesimisti, Pentru mine care sunt un optimist incurabil, ideea in care cred cu tarie e ca PASIUNEA naste GENIILE. Sau ca PASIUNE naste DEZVOLTAREA personala si din astea de acest gen. Doar PASIUNEA adanca pentru un lucru sau pentru o activitate, te poate face sa incerci sa fortezi limitele si sa fii mai mult decat esti. Doar o PASIUNE te poate face sa uiti pentru o ora de tot e e in jurul tau si sa tragi cu dintii pentru a ajunge la scopul propus. Cititi mai multe…»